Blaga, Catrenele fetei frumoase

I

Deoarece soarele nu poate sa apuna
far' de-asi intoarce privirea dupa fecioarele
cetatii, ma-ntreb:
de ce-as fi altfel decat soarele?

II

O fata frumoasa e
O fereastra deschisa spre paradis.
Mai verosimil decat adevarul
e cateodata un vis.

III
O fata frumoasa e
lutul ce-si umple tiparele,
desavarsindu-se pe-o treapta
unde povestile asteapta.

IV
Ce umbra curata
arunca-n lumina o fata!
E aproape ca nimicul,
singurul lucru fara de pata.

V
O fata frumoasa e
a traiului ceriste,
cerul cerului,
podoba inelului.

VI
Frumusete din frumusete te-ai ivit
intruchipata fara veste,
cum ,,intr-o mie si una de nopti"
povestea naste din poveste.

VII
O fata frumoasa e
o inchipuire ca fumul
de-ale carei talpi, cand umbla,
s-ar atarna tarna si drumul.

VIII
O fata frumoasa e
mirajul din zariste,
aurul graiului,
lacrima raiului.

IX
O fata frumoasa e
cum ne-o arata soarele:
pe cale veche o minune noua,
curcubeul ce sare din roua.

X
Tu, fata frumoasa, vei ramanea
taramului nostru o prelungire
de vis, iar printre legende
singura adevarata amintire.

Lucian Blaga, Parintii

Coboara-n lut parintii, rand pe rand,
in timp ce-n noi mai cresc gradinile.
Ei vor sa fie radacinile,
prin cari ne prelungim pe subt pamant.

Se-ntind domol parintii pe subt pietre,
in timp ce in lumini mai adastam,
in timp ce fericiri ne-mprumutam
si suferinti si apa vie pe la vetre.