soare cafea catel cu blana moale si caldut sub burtica o carte doua carti douazeci si doua de carti o suta douazeci si doua de carti eu am in creier un sir de diapozitive marunte cu iz de toamna-primavara si soare printre crengile copacilor inghetata stiiiiiu nu o mananc doar ma gandesc la ea impletituri de lana impletituri in par impleticeli in mers jucarii pentru copii ce n-as da pentru o camera plina cu lego sau cu litere de scrabble sau cu culori si pereti albi gata sa fie umpluti cu tot ce se varsa din mintea si mainile mele friiiiigul nu exista daca e soare cinnamon buns asta am invatat azi sa fac mai fun decat modelele epistemologice de la curs nu mi-am gasit ghetutele mov de lizuca macar un patrocle era fun sa dea din coada ceaiul zambeste din pungi si cana goala urla cu ura impotriva tiraniei apei din sticla care se bea din sticla nu e ciudat ca mi spune toata lumea weirdo?

alis in tara uau

ochii tai imi lasa doua gauri albastre imense in creier imi urla albastru prin vene cad in gol mi-e somn azi sunt certata cu semnele de punctuatie vreau sa vopsesc usa de la mansarda in verde crud sa adorm in iarba sa vad numai albastru cu soare deasupra si sa fie cald nu mi place mica iarna de la inceputu primaverii si as vrea macar un pestisor in acvariu si sa stau sa citesc sa ma plimb sa fac genti si fundite si sa stiu spaniola ca o nativa si poate rusa si sa invat html si sa fac supa aia greceasca si restu retetelor minune si placinta cu dovleac si sa stau sus si sa'mi fac de cap cu decoratu pe'acolo s dorm cu asha mica plapumioara instant si flori si cactusi si si si eseu' pe maine ii scris corect da dezordonat nu mi place s ma simt ca o furnica mica mica uuf uf as bea rooibos cai verzi p pereti galopand in lumea lor nu'mi prea plac locurile cu prea multi oameni mai ales daca vorbesc e frumos in coltu meu acolo si nu pute a fum ca hainele mele azi as manca dulceata o sa beau apa foamea trece daca dormi

ploua.

Nouvelle Vague - The Killing Moon
Asculta mai multe audio Muzica


plouaplouaplouaplouaplouaplouaplouaplouaplouaplouaplouaplouaplouaplouaplouaplouaploua
cum a'nceput tot, cum cum cum ploua pe mare marea e sarata ploaia e sarata ustura ranile copil mic prostut copil de ce'ai lasat lumea s'ajunga la tine ai deschis calea catre oaza si oaza se transforma in desert singura salvare e ploaia dar ploaia sarata chinuie ranile ploile dor si tot ploua ploua am sa ma inec in atatia stropi am sa ma satur sa'nghit ploaia sarata vrem soare soare da'ne lumina intinde franghia cat sa ma scoti n-o intinde prea tare are sa rupa are sa se rupa am sa cad in ploaie ploile dor ploile dor ranile dor

avem si soare. cu lingurita

almost fucking real

fundal sonor: Red House Painters - Katy Song (chiar e tare melodia asta, I'm amazed)



haha c tampa-i treaba cu visele....e genial sa visezi...p bune....mai de cacat e apoi cand te trezesti si vezi ca erau vise...da' nu-i nimic...din cauza ta visez mereu fara sa-mi para rau ca ma trezesc si realitatea-i alta...acolo e lumea aia frumoasa pe care poate n-o s-o am niciodata...dar e numai si numai a mea...si e superb...e ca o evadare catre nicaieri pt cateva ore...ma trezesc ca si cum toate s-ar fi intamplat...si le stiu doar eu...si e superb...e o dimineata bestiala...insorita, m-am trezit devreme si azi, fara nicio greutate, cam ca de obicei...si am zambit amintindu-mi cat de fericita ma putea face o privire si mana ta prin parul meu...si atat...nu cred c-am mai avut impresia de "real" in halul asta pan' acu', da s-ar putea s ma insel...cine mai stie... gata cu elogiile aduse visatului, ca fac prea mult tam tam si nu-i cazul

delirul

singuratate...liniste multa....muta...

unde incepe delirul?

...se sting umbre...se contopesc contururi...senzatii...lumina diminetii e muta si ea...zorii ii gasesc cu suvitele rasfrante molatec in asternutul lor de frunze salbatice si umede...

nu. nu exista martori ai macelului. poti oricand sa intrebi sclipirea din ochi. ea iti va spune totul si nimic.

doua inimi sfasiate bat acum intr-una singura...mare, puternica...e acoperita de rani sangerande, dar totusi pulsand a viata...

Wednesday April 16, 2008 - 01:37pm

zapada alba, crestele muntilor, priviri pe furis, flacarui si caldura la gura sobei, imbratisare calda, fulgi pe fereastra, covor pufos si lumina galbuie, aroma amaruie a migdalelor si mirosul rece al iernii...

Tuesday February 12, 2008 - 12:30pm

si ramane doar golul, prea mare ca sa-l mai umple toate bratele din lume....o singura pereche de aripi imi vindeca ranile...mari si puternice....doar ele ma pot rupe de-acest taram greoi... sa-mi bata vantul usor prin suflet ca briza marii....pe stanci ascutite ma voi catara fara teama si norii ii voi tine in palma....lumea intreaga-mi va parea usoara ca o pana....o voi cuprinde in pumnii mei ca pe-o pasare in colivie. va fi a mea toata...fericirea lumii n-o va mai cunoaste nimeni vreodata, caci am furat-o singura, doar eu..........si am ascuns-o in tine...flacari mai vii si mai aprige n-au ars nicicand....s-au topit cele mai inghetate creste...s-au topit fricile si lipsurile...nu s-a pus in calea mea o piatra macar...te-am gasit, codru verde cu brate de foc...si intre ramurile tale ma ascund de taishurile celor multi...nici soarele nu se incumeta sa-si infinga razele aproape de tine, caci stie ca lumina si adapost imi esti tu....

Sunday January 20, 2008 - 08:44am

"indragosteala"

iti zboara gandurile salbatic rascolind colbul din drumurile mintii, nu te lasa sa dormi, sa respiri...te iau prizonier si te tin in lanturi... te poarta uneori pe sus printre stanci ascutite, iti iau rasuflarea, te arunca de la o inaltime ametitoare, in joc, cu capul inainte si cu lacrimi in ochi....iti ard flacari in suflet si te mistuie...zbori fara aripi, zbori departe, fara trup, fara ratiune, fara ancora grea a realitatii, esti numai vapaie puternica, nesfarsita, vie, care invaluie infinitul... aripi nevazute iti sunt visele cele mai aprige si nestiute, visele care au prins radacini adanci, ingropate in tarana grea a sufletului.....

Wednesday January 2, 2008 - 04:14pm

am deschis ochii....pleoapele-mi erau plumb iar tacerea era grea si cenusie....ceata densa si opaca din mintea mea se imprastia rapid si ma invaluia ca panza unui pictor ce-si asternea intreaga viata pe mine, cu linii curbe si frante, cu forme abstracte si culori ciudate, reci sau calde...

Tuesday December 18, 2007 - 12:25pm

astazi nu am titlu...

E cel mai groaznic lucru sa iti dai seama ca oamenii mor, ca nu toti sunt eterni, si ca persoane care "mean the world to u" ar putea sa dispara in orice clipa...e ca si cum toti anii trecuti ar deveni o ceata urata si densa si-ar disparea dintr-o data, lasandu-te singur, mai singur decat te-ai putea simti vreodata...asta e pentru tine, dar nu numai,desi stiu ca nu ai cum sa citesti. ai face bine sa nu ma lasi singura!

Tuesday November 6, 2007 - 08:52am

just like that....

Ploaie trista si rece. Haine ude si reci. Ochi tulburi si Reci.
Vreau sa vina Iarna sa ne acopere pe toti cu zapada, sa ne inghete, sa ne curete, sa fim neclintiti si mici, neputinciosi, plangaciosi sau tacuti...noi...sau nu. Sa vina frigul si fulgii si depresiile, sa vina bradutii aia prea vesel impodobiti, sa vina mos craciun cu cadourile din mall luate cu 4 ore inainte... de ce sa nu vina cu o papusa facuta de spiridusi? sau cu omuleti de turta dulce? sau sa nu vina deloc...
Ar fi asa frumos sa putem fi veseli...dar unora le dau lacrimile de Craciun...sunt copii care dorm in frig sau catei speriati de petarde...la ei nu vin cadouri sau braduti...sau nimic...

Tuesday November 13, 2007 - 10:48am

get a life!

mi s-a acrit de sictiruri, de fete anoste sau antipatice si de priviri plictisite. fiecare are ziua lui proasta, dar sa ai o zi proasta mereu nu prea e ok. am ramas cu un gust amar si cu mai multa scarba decat aveam pana acum. ma rog.... atata timp cat mai exista lucruri faine pe lume, au sa existe si fete vesele sau macar normale.

Tuesday October 30, 2007 - 11:54am

gol frig vid negru adanc intuneric vant inghet rece trist teama lacrimi negru gauri tunet cioburi durere tipat farame inima nimic prapastie vartej apa pietre vuiet frica valuri pierdut pustiu disperare singuratate otrava ani oameni nevoi hauri liniste mormant pierdut suflete strivite inima uitat vise tu eu gol.


Friday October 19, 2007 - 02:44am

nimic mai bun ca o noapte plina...afara ploua de multe ore si, desi moralul meu in mod normal ar fi fost la pamant si la ora asta as fi luat somn de mult, nu! iata ca nu! sunt happy si, cu toate ca mi-e cam somn, ma descurc. ieri am vazut "Le fabuleux destin d'Amelie Poulain". superb film...m-am regasit acolo...ca si multi dintre cei care l-au vazut presupun....nu stiu. azi am o dispozitie "teatrala". nu stiu ce inseamna asta. am o dispozitie de teatru. imi vine sa ma joc cu oamenii si cuvintele, cu privirea, cu mine, cu tine....as putea continua la nesfarsit.... am citit "Scrisori catre un tanar romancier" de Mario Vargas Llosa. ceva teorie literara a romanului, cam plictsitor subiectul, dar o tehnica superba a scrierii, o inlantuire perfecta a ideilor, ca o poveste. in aparenta nu are un subiect atractiv, dar te vrajeste ca o istorisire pentru copii, si asta numai datorita autorului..in fine, nu stiu pe cine intereseaza asta, eu o scriu pentru mine, dar daca o vedeti si nu va place, va rog eu mult nu va uitati, pentru simplul fapt ca nu va constrange nimic.

Sunday October 21, 2007 - 02:26pm

saudade e solidão

a trecut ceva timp de cand te-am lasat singur(pe tine, cel intunecat, care traiesti inauntrul meu)...nu te-am uitat, esti cu mine, esti EU, esti tu, suntem noi. tu esti toti oamenii care au trecut prin viata mea la un loc, care au reusit sa patrunda in spatiul adanc ascuns de ochii celor din jur...






a venit toamna...de mult, dar eu nu prea am simtit-o pana acum. nu stiu de ce mereu am avut obsesia ca nu e toamna daca nu ploua...nici acum nu ploua, dar parca e mai toamna.




mi-e dor.



imi vine sa urlu "mi-e dor" pana raman fara voce, pana corzile mele vocale ma vor implora sa tac...dar eu nu ma voi putea opri, caci tot restul fiintei mele ma va forta sa continui. voi fi eu in lumea mea care merge de-a-ndoaselea, tipand de una singura....voi fi ciudatenia dintr-o lume plina cu alter ego-urile mele cele normale.



ca Alice in Tara Minunilor.







Alguma vez você já se sentiu só? Você já procurou entrar fundo nesse sentimento de solidão para perceber o que acontece?

No vocabulário de língua portuguesa a palavra "solidão" significa: estado de quem se sente ou está só.

A solidão é um estado interno, a princípio um sentimento de que algo ou alguém está faltando. Uma sensação de separatividade e desconexão com algo ainda inconsciente, sendo que numa visão espiritualista é a separação de Deus, Eu Superior.Atualmente, existem em algumas cidades muitas pessoas que já moram só e que apresentam um a vida bastante independente. Não podemos dizer que são pessoas solitárias, desde que elas se sintam em paz com essa situação. Entretanto, o que se mostra é que o sentimento de solidão pode estar presente em qualquer lugar ou situação. A pessoa pode sentir solidão durante uma festa com os amigos, no trabalho e até mesmo dentro de casa com a própria família. Cada ser humano vem sozinho ao mundo, atravessa pela vida como uma pessoa separada e morre finalmente sozinho. As fases de passagem pela vida física e para além dela trazem muitas experiências, onde tudo é passageiro e impermanente. As situações, os encontros e os fatos da vida surgem, permanecem por algum tempo e se vão.Portanto, procure refletir quando estiver sentido solidão. Com o que você ainda está resistindo no seu momento atual? Existe algo que precisa partir e você ainda não percebeu ou não aceitou essa possibilidade? A idéia da separação e do estar só é apenas uma ilusão, pois nada se vai totalmente e nada está separado. Ficará sempre a lembrança no qual contém toda a experiência e vivência ocorrida o que é muito rico.Perceber que você está se sentindo só é muito importante para o seu crescimento. Utilize desse sentimento como uma alavanca para assumir plenamente a sua vida, para agir a partir de si, fortalecer a sua base e seguir em frente, manifestando a sua própria força dentro dos seus objetivos.Tenha a sua própria companhia, dê atenção, escute, e acolha aquilo que você é e manifesta. Seja o seu melhor amigo. A partir de então, você perceberá que a solidão deixará de existir naturalmente.


partea in portugheza: http://fotolog.terra.com.br/onira:9

Thursday October 4, 2007 - 11:14am

Nu l-a mai vazut...au trecut deja cateva zile...n-a sunat-o, nici nu i-a mai zis vreun cuvant.
"M-a uitat? ma uraste sau a murit? am murit eu?" semnele de intrebare ii rodeau mintea....asa si-a petrecut Medeea ultimele zile...cu lacrimi si sughituri....era primul pe care credea ca-l iubeste si drept urmare simtea ca lumea ei s-ar scufunda, s-ar ineca in lacrimi daca el ar disparea...nu putea percepe atunci ca oamenii vin si pleaca...ca tristetea ei nu impresioneaza lumea prea grabita, care traieste poate mai frumos sau poate mai urat si care nu vrea sa si manjeasca fericirea sau supararile cu lacrimile ei...

nimic...

pas.....pas.....pas.....
zgomot brutal de oras.
sunt mica. sunt mica si mi-e frig. sunt mica doar in mintea mea, dar frigul e real. pasii mei se aud clar pe asfaltul ud din parc. leaganele si toboganul de piatra, balansoarele, barele si invartitorile, atat de ude si nemiscate, seamana in mod ciudat cu o gradina zoologica cu fiare de beton, incremenite parca acolo dintr-o alta era.
nu-mi place sa fiu singura. mereu mi-a fost frica de asta, insa cateodata eu si cu mine putem fi prieteni buni. ne tinem de mana, ne luam in brate, ne vorbim in soapta si ne zambim. e linistitoare compania aceasta, desi dezolanta. merg sedata catre nicaieri. gandesc in gol. vorbesc cu nimeni despre nimic.

Liniste…spatiu prea gol, prea vast. deasupra mea e nesfarsitul, greu si pustiu. norii au plans azi noapte de dorul tau, frunzele moarte le-au cules amarul si l-au ingropat adanc in nervurile reci. te-am cautat zadarnic printre cotloanele pe veci pierdute ale mintii. te-am cautat in cea dintai raza de soare, printre firele de iarba uscata de sub leagan, in privirile pierdute ale altora, in ceasca de cafea care zace pe masa de prea mult timp...te-am cautat prin intunericul crengilor, te-am cautat si pe strazile luminate puternic. mi-au spus apoi felinarele de strainul care le-a aprins cu scanteia sa launtrica si le-a orbit cu flacarile ochilor sai prea vii. m-am intors singura pe funia groasa care se destrama sub greutatea pasilor mei, sperand ca ma va duce undeva unde nu ploua cu suflete moarte, unde omul e cheia care deschide usile necunoscutului si unde noptile nu sunt lungi atunci cand esti singur, unde se aude cand tipi in vis si unde testoasele zboara cu aripi albastre ca cerul in iulie. am urcat pe covorul tau zburator ca sa nu cad in prapastia realitatii ce ma astepta ca un lup flamand dedesubt. inca visez la carari pietruite si la cantece murmurate in pat noaptea inainte sa te fure somnul. ce-o fi in cufarul secret al gandurilor tale, ferecat cu lacate groase de ani multi? aripile tale m-au dus departe, lumina m-a orbit si am cazut ca o cireasa prea coapta dintr-un copac prea inalt. am asteptat prabusirea, dar mi-au crescut si mie aripi albe si am zburat, cu teama si cu nesat, am gasit o lume unde e zapada si vara, unde valurile sunt mari si plaja se pierde in crestele muntilor. am gasit strainul....din mine.

Go find yourself!

What if we're all alone? It all comes down to one person:you! you are the only one who can make the difference, your only friend and enemy. so, what should you do when you think you're the only one left, when there isn't anyone who can share your thoughts? just forget about anything! get out ant play the game. show everyone else you can do it, no matter what they say. when you do something wrong, don't punish yourself too hard. shit happens.get over it! just love yourself and the nice things around you. it's worth while. if the sun's not up, you go shine and fight!