Se afișează postările cu eticheta handicapata sentimental. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta handicapata sentimental. Afișați toate postările

marți, 3 aprilie 2012

atra inseamna negru intr-o anume limba

ma uitam pe pagina alba in timp ce tineam apasat insistent si pasiv-agresiv tasta A. dupa randuri intregi de imprimeu ciudat alfabetic retardat am aplicat salvatoarea combinatie ctrl+a+del si foaia alba a redevenit calma, ca un sanatoriu de boli mintale, imaculat, dar creepy, pentru ca stii ce-i poate pielea.

si pentru ca lucrurile n-au cum sa fie perfecte, am dat play. si vocea tipului de la scorpions mi-a tinut creierul in maini, asa cum face si acum. abstract, nu? ferice de oamenii fara limite si lamentari in gandire.
nu, nimic nu e mai bun ca o liniste pentru o seara grea. inchipuie-ti o zi cumplita plina de altii care au o zi buna si care-ti umplu foaia alba cu mugete si imagini diforme. n-ai vrea asta daca esti ca mine, pun pariu. dar e foarte probabil sa nu fii. de fapt, sansa sa crezi la fel e aproape infima. dar poate e vreo sansa ca si tu sa iti umpli vidul din creier cu vocea de pe youtube care imi lipeste mie bucatile la loc.

in seara asta ma fac bruneta. numai ca sa vad cum e, n-am mai fost niciodata. sau poate pentru ca imi doresc neaparat ca macar aceasta carcasa pe care o afisez cu mandrie, la fel ca voi toti, sa fie impecabila ca foaia alba pe care mi-e greu s-o umplu cu randuri din cand in cand.

duminică, 28 august 2011

de oameni...

Aluneca zilele de vara ca pe un tobogan, bate vantul a racoare placuta, bronzul se dizolva la fiecare dus, iar marea...marea e tot acolo si se leagana intruna calm. Pretutindeni sunt oameni aflati la o distanta fizica mai mare sau mai mica unii de altii. Dar asa cum s-ar putea crede, nu distanta fizica sapa prapastii, ci cea emotionala. Goluri intregi de vorbe nespuse, care stau acolo, chiar la intersectia creierului cu inima, si, cumva, sufocate de ganduri, isi reiau locul cuminti in sertare. So here I am (pentru ca uneori e pur si simplu mai usor sa incepi in engleza...iti taie din frici si fastaceli), cu gandul la oamenii pe care ii simt aproape-departe, la o distanta ambigua, la care tin, dar carora nu le arat destul cat sa se faca verde chestia aia de deasupra capului, ca in Sims, si sa scrie "You have now become friends with X!". I mean real friends. The kind of friends that you call at night asking for a kind word or for a hug, the people that you call when you're happy or when you just wanna share stuff with.
Pentru ca mi-e dor de sentimentul ala si pentru ca zilele astea nu avem timp, nu avem chef, avem lucruri mai bune si mai interesante de facut, ne e lene, nu ne pasa destul, vrem sa ne sune ei, vrem sa vorbim mai incolo, iar mai incolo nu vine niciodata

luni, 20 septembrie 2010

yey

cand iti raman vorbele in gat ca un os prost de peste, senzatia e aceeasi, e greu, sufocabil, e prea mult...cui sa-i arunci in fata tot ceea ce esti, ce simti? sunt blocata...nu chiar in lift, ci in cabina telefonica...vad tot, aproape simt si te respir, afara ploua si tot ploua si aproape ca mi vine sa mi iau o umbrela si sa mi las psihicul sa adulmece izul unei anumite metropole ploioase si suparate in ideea ca s-ar obisnui cu asta...aproape...mintea mea e lenesa insa....m-a anuntat de mult ca pleaca in concediu...zis si facut

Da, Stefana, ce vrei? spuse vocea placida si usor enervata

o felie de atentie, va rog
o maslina

cred ca am uitat sa mai bat la usa inainte sa intru...

sa muzicim deci, zic


marți, 17 noiembrie 2009

pentru ca sunt mica si ma simt ca un bebe. si nu suport sa fiu singura deloc si am nevoie de prea multa atentie si vreau in brate 20/24 sau macar in orele de somn si pentru ca mi-e dor de asha si pentru ca vine iarna si nu'mi mai place iarna asa cum imi placea cand eram mica, pentru ca nu e soare si ziua e scurta, pentru ca am nevoie sa fiu dadacita si intrebata diverse, pentru ca nu am stiut sa cer ajutor atunci cand am avut nevoie de el si am inghitit in sec si mi'am muscat buzele si mi'am oprit lacrimile, pentru ca sunt asa de cand eram mica, pentru ca mi'am creat fobii singura, pentru ca luptatoarea din mine si'o fi luat concediu, pentru ca...si ar mai fi multe, da mai punem punct.
vreau sa stiu c'o sa fie bine. si in brate mai vreau

miercuri, 19 august 2009

knock knock! ma primesti?

draga eu,
pentru ca azi nu ti'o mers tembelizoru te'ai plictisit groaznic. ai chemat'o p adutza putza care s'o uitat cu tine la un film pe care tu l'ai mai vazut, si ea nu [ai derulat scenele sangeroase oricum, ca ti era prea frica sa te uiti. cu ada ai inchis ochii.] acu asculti top 100 din '90 si dupa britney si "hit me baby one more time" [la care ai urlat din toti rarunchii, ca doar stiai versurile si faceai spectacole in fata blocului la 5 ani] a urmat tlc si "waterfalls" si acu r.e.m. cu al lor "losing my religion"...in camera e intuneric[oare cum rezist?] si muuuult mai curat. ce minune! [o cheama ada cu a mare] si din boxe cantari duioase rasuna[urmeaza pearl jam] si eu ma plictisesc. da, stiu, pot sa fac linkuri, dar sunt prea plictisita, mi-e lene, vreau sa ies si am nevoie de afectiune si stabilitate [asta suna cam emo, da e blogu meu si nu permit comentarii, ca asa vor venele mele, deci daca ma crede careva emo, oricum nu aflu] urrraaaa. mai am de facut curat in haine si evident de spalat[cam tot dulapul:((( s'a stricat masinaaa urrrraaa]
eu de fapt incercam sa mi comunic mie idei mai profunde [greu la deal cu boii mici] si incercam sa'mi fac curaj sa mi recunosc mie ca mi'e frica. sa raman cu ochii'n soare, cu buza umflata, sa dau cu mucii'n fasole, cum s'o mai zice. pentru ca imi doresc ceva absolut normal, dar aproape imposibil[mie cam asa mi'a fost pana acum] si normal ca n'am sa zic. o sa fie un fel de "ghici ghicitoarea mea" sau "manastire'ntr'un picior, ghici ciuperca ce'i". da, imi doresc asta, am nevoie ca si toata lumea. unii se amagesc o viata intreaga ca nu le trebuie, altii o cauta in zadar, altii o vad si'i dau cu picioru, eu sper sa nu fac parte din nici o categorie din asta nefericita si sa nu alerg prea mult dupa minge, tot lovindu'ma de garduri. da, ce? pai despre fotbal vorbeam, normal [da, ma pot amagi destul d mult daca mi'e frica sa ma gandesc la ceva]. da, deci concluzia era ca nesiguranta ma face sa ma inchid in mine si sa fiu aiurea in loc sa fiu eu, relaxata, chill si sa reusesc. deci fotbal[nu puteam sa aleg si eu un sport pe care nu'l urasc?!]. a ajuns la alanis morisette. e tot intuneric. si titlu e din ala cu cvadruplu inteles[nici chiar, da e cu substrat; toate's d altfel, ca asa's eu sucita sa nu se inteleaga nic. nici eu nu ma'nteleg cateodata.] maine astept bocancii cu bratele deschise si portofelul si mai deschis, ca sa'i iubesc si sa ma iubeasca

miercuri, 1 iulie 2009

persoana cu nevoi speciale

n-am chef sa mai ascult muzica. how come? I dunno, don't care. I'm tired....tired and I need somebody to hold me tonight...just to be there and whisper good night...run his hands through my hair and tell me everything's gonna be fine...