mmmda...

uneori simt o frica atat de mare, incat prefer sa n'o transpun nici macar in cuvinte..ma invaluie, ma inghite ca o gaura neagra, se transforma in durere si ceatza...si o las acolo....o ingrop si ma gandesc la lucruri frumoase.
duminica dimineata ma rugam. sa pot visa. asa cum faceam la 5 ani. visam sa fiu mare, sa merg pe tocuri si sa am poseta si ruj, sa cant frumos, sa fiu prezentatoare de stiri, sa fiu frumoasa, sa fiu cea mai desteapta, sa ma gaseasca un print fermecat, sa coboram treptele la brat si sa-mi sarute mainile, zambind fermecator....acum e diferit, dar nu total...tocuri si poseta, zambet fericit, slujba, iubire, pui de om razand frumos, cafele de dimineata, pat si somn impartit la 2, spalat pe dinti dimineata in baie, mese de pranz, cine si mic dejunuri, somn usor si neata, servetele pline cu muci, nurofene, supe si ceaiuri calde la pat, griji, glume retardate, rasete tampite de la glumele retardate, cazi cu spuma, bai aromate, drumuri gasite cu greu...toate impartite la 2...cine mai stie ce, cum, cand...nu nu...nu ganduri urate si rele caca cah
si din ciclul "my beliefs":....cand privesti in ochii omului drag de langa tine si vezi lumea intreaga, cu bune si rele, te vezi pe tine asa cum esti si stii ca esti perfect in ochii lui, te uiti pur si simplu si vezi tot...tot e acolo in privirea aia...daca peste un timp [oricat!] poti privi aceiasi ochi...cu aceeasi sete, caldura si afectiune, si vezi acel tot oglindit in ochii lui...daca regasesti cea mai buna forma a ta in el...si viceversa....el e.

e frumos si rar sa poti simti asta...pana acum n'am avut sansa sa mi se intample exact asa...si fiind un fel de utopie a mea probabil ca nici nu e posibil, da' nah....visam..si ma gandeam ca lucrurie la care visez eu probabil ca viseaza orice om normal. apoi m'am mai gandit putin si mi-am dat seama ca nu-i chiar asa:)

is it there yet?

imi place ca duda si cu mine ne gandim la bebei, chiar daca si noi suntem niste toddlers un pic mai mari in ochii altora...ne place puful/ciuful din cap si mirosul de pui pufos si ganguritul si sunetul de greieras....si azi am schimbat scutece si am tinut bebe in brate si am simtit ca nu e nimic mai frumos si mai important decat puiul ala de om care plange ca-i cresc cei doi dinti de sus si inca doi de jos si rade cand te strambi si-l gadili, se zbate daca-l tii in loc si se joaca cu zdranganele si scoate la suprafata ce-i mai bun din tine si te face sa vezi cata iubire de dat exista acolo ingropata adanc, asteptand doar un suflet s-o caute....

despre bunici, iubire si visine

in noaptea asta, la 3, cand am intrat in casa, am gasit orezul cu dovlecei, unul din preferatele mele. bunica mea e cea mai tare fiintza. pentru ca ma iubeste, pentru ca ar face orice pt mine, pentru ca-mi face orez cu dovlecei si gem de visine chiar si cand e obosita, pentru ca stie atatea despre viata, pentru ca nu-i trebuie facultati (desi le are) pentru a vedea dincolo de straturile exterioare ale oamenilor, pentru ca stie ca o iubire, oricat de mare, de puternica sau grea, poate trece, oricat de tare te doare, pentru ca stie cate un ceai pentru aproape orice...in fine...
....eu nu mai vreau experimente, nu mai vreau chestii noi pe care sa le incerc, nu simt nevoia sa ma inconjur de oameni si sa'mi fac de cap...de multa vreme ....pt simplul motiv ca am fost mereu libera sa fac ce'mi doresc, sa'mi stabilesc limite proprii. ori asemenea unui animal tinut in cusca, un om care s'a lovit de reguli si restrictii, abia asteapta momentul cand va putea sa nu mai tina cont de ele...eu nu cunosc sentimentul...si e ok asa...imi place cum sunt....dar simt cum trece timpul pe langa mine...trece si nimeni si nimic nu-l poate incetini, nu'l poate inlocui...si singuratatea e greu de indurat dupa o vreme ceva mai mare...mi-as dori sa nu mai vanez umbre....sa gasesc raza de soare si sa ma iau dupa ea....sa aiba si viata inca un sens, in afara de acela de a-ti face o cariera, bani, masina....sa aiba Fericirea drumul ei....viiise copile! copil prostut...
ca orice dependent, pana nu ating fundul nu ma pot opri si nici n-o voi face...pentru ca viata e doar una. si daca nu faci lucrurile care-ti plac, ce rost mai are? ai timp apoi sa-ti plangi de mila. deocamdata learn it, live it, whatever...si cum ar zice un nene "I'll sleep when I'm dead"...

Eternal sunshine of the spotless mind theme song

pentru ca e unul dintre cele "de capatai"

Cântec de dor

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.


printre dorintele mele se numara si poezia asta...e lesne de explicat de ce mi place atat de mult, dar pentru cine nu e lesne de'nteles, sunt muta azi

despre iubire, intr-o vineri 13

tinandu-ne de mana paseam,
simtind iubirea, imensa fiinta de aer,
ce impletea-napoia noastra
urmele pasilor, ca pe o funie vesnica.
tacerea aspra ne rupea brusc sirul gandurilor.
numai pamantul nostru pastreaza inca
eterne si imuabile,
ecourile rasetelor, plansetelor,
luminilor si intunecimilor
dragostei trecute.
cu mers temator, caut orbeste prin ceata,
prezenta de aer cu funia ei salvatoare...
biete fiinte de lut...
capul acesta se pleaca sub sabia vremii.
si armatele orelor trecatoare cauta in fiece ceas
fiinte albe de aer,
sa le-arda franghiile mute,
care pastreaza
secretul vesniciei fiintei de lut,
iluzia cea mai mareata, pe care o imbraci
aidoma unei haine din fibra de vise,
atunci cand iubesti.

[de mine]

Ana Blandiana, Cuplu

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg...
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

de Ana Blandiana

Saturday January 26, 2008 - 11:18am

A murit povestea

Era dezghet de basme. Povestea mai traia.
Stateam in asteptarea cuiva, in primavara.
Era dezghet de basme. Batea dorinta clara
Si azvarli spre margini un basm inmiresmat,
O umbra de femeie la tarm, ratacitoare.
De unde nu stiu, insa era de-un alb ciudat
Povestea noua, umbra-n minuni amagitoare.
Iubeam dintotdeauna si umbra si povestea:
Cea mai frumoasa umbra, povestea cea mai clara,
In noaptea fermecata, atunci, in primavara.
Eu m-am rugat la ea, si-a inviat.
Era dezghet de basme. Povestea mai traia.

Era dezghet de basme. Povestea a murit
Chiar in noaptea-aceea. Mut, cu frica-n frig
La basmul viu si la femeia-i vie
Priveam uimit. Nu e povestea mea.
Si-aceasta minunata femeie stravezie?
Aceasta-i doamna lumii, aceasta nu-i a mea,
Mi-i sufletul talhar,minuni straine
Dau rod in el si umbre straine si povesti:
Povestea-i veche, umbra e fardata
Si-n noaptea primaverii la dansa m-am smerit
Cu cea din urma ruga in doruri revarsata.
Era dezghet de basme. Povestea a murit.

Ady Endre

Wednesday November 21, 2007 - 11:57am

l'amour...

O fata frumoasa e
O inchipuire ca fumul,
de-ale carei talpi, cand umbla,
s-ar atarna tarna si drumul.

(Blaga)



Ea sta-n picioare pe pleoapele mele

Si parul ei e-n parul meu,

Ea are forma mainilor mele,

Are culoarea ochilor mei,

Si se cufunda-n umbra mea

Ca-n cer o piatra.


Sunt ochii ei mereu deschisi

Si nu-mi ingaduie sa dorm.

Visele ei in plina zi

Preschimba sorii-n abur,

Ma fac sa rad, sa plang, sa rad,

Si sa vorbesc cand n-am ce spune.

(Paul Eluard)

Friday June 29, 2007 - 06:32am