A murit povestea

Era dezghet de basme. Povestea mai traia.
Stateam in asteptarea cuiva, in primavara.
Era dezghet de basme. Batea dorinta clara
Si azvarli spre margini un basm inmiresmat,
O umbra de femeie la tarm, ratacitoare.
De unde nu stiu, insa era de-un alb ciudat
Povestea noua, umbra-n minuni amagitoare.
Iubeam dintotdeauna si umbra si povestea:
Cea mai frumoasa umbra, povestea cea mai clara,
In noaptea fermecata, atunci, in primavara.
Eu m-am rugat la ea, si-a inviat.
Era dezghet de basme. Povestea mai traia.

Era dezghet de basme. Povestea a murit
Chiar in noaptea-aceea. Mut, cu frica-n frig
La basmul viu si la femeia-i vie
Priveam uimit. Nu e povestea mea.
Si-aceasta minunata femeie stravezie?
Aceasta-i doamna lumii, aceasta nu-i a mea,
Mi-i sufletul talhar,minuni straine
Dau rod in el si umbre straine si povesti:
Povestea-i veche, umbra e fardata
Si-n noaptea primaverii la dansa m-am smerit
Cu cea din urma ruga in doruri revarsata.
Era dezghet de basme. Povestea a murit.

Ady Endre

Wednesday November 21, 2007 - 11:57am