required field not blank.

ne trezim dimineața cu ochii lipiți de la atata somn sau nesomn. nu mai știi coordonatele lumii tale. toate se amestecă și ajungi să te întrebi dacă nu cumva ai și tu o planetă mică ciudată ca micul prinț și toate din jur sunt proiecția propriei tale minți. mama, c faină e melodia asta. da, și te agiți ca o drosofila melanogaster care alunecă de amețită ce e în spuma albă a paharului de bere și nu se așteaptă să devină proteină.
nup, dar zbori și uraganul ăsta e puternic [de fapt e aerul condiționat, da dacă tu nu ești decât o drosofilă, cum plm să ai idee că marele tău univers e o sufragerie..]
și uite așa, mititico, se lovesc muștele de pereți. poc. poc. muștele își suflă mucii într-un prosop de hârtie și se usucă fluturându-se anemic. muștele beau o gură de bere să nu se deshidrateze. măsoară cele două degete de spumă înot, ca pe adâncimea unui jacuzzi imens, ca un siloz. noroc de muzică. nu știe lumea ce pierde, băi, voi ăia care n-ascultați nici un căcat, manelarii, alo shcâdâm shcâdâm, băgați bă băieți nește muzică normală, s-ar putea să aibă efect de lobotomie. ayee, cum ar zice maiiina.
nopțile sunt cele mai tari. chiar și când te simți de rahat. pentru că nu tre să faci nimic, doar stai acolo cu liniștea/muzica/sticla ta și te uiți la lume cum doarme. te plimbi cu gândurile tale de mână, vă plângeți împreună de diverse, mai una, mai alta. ziua nu, ziua tre să sari în papuci, tre să fii ok, tre să zâmbești, să-ți faci bine treaba, să faci frumos la lume. noaptea e pentru calm și un fel de stop motion pentru toate care ziua nu stau locului defel. le pune așa pe pauză. toate luminile, oamenii, chiar și mașinile. și pe tine, mic acolo, singurul punct treaz din univers, care gravitează în jurul lui, că doar deh..stăm acolo. cum zicea marin sorescu,  o banca de lemn in mijlocul marii [...] un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului. iaca fix așa e noaptea, stai în mijlocul sufletului tău, ca pe o bancă în mijlocul mării și cu amândouă mâinile [cu amândouă, da?], cu amândouă mâinile îți ții capul, creierul întreg, ca și cum gestul ăsta mic fizic ar funcționa exact pentru sprijin, cum stau tijele alea metalice goale și scorojite să țină de teiu lu eminovici. da, băi...

de ce mi-e frica

mi-e frica sa nu fi facut prea putine lucruri frumoase pentru mama.
mi-e frica sa nu-si aminteasca bunicii numai de zilele in care i-am enervat, in loc de alea in care ma laudam numai cu 10.
mi-e frica sa nu ne luam toti de mana si sa murim odata (desi bunica mi-a promis ca nu se intampla asa ceva cand eram mica).
mi-e frica ca n-am iubit-o destul pe mama si ca nu i-am aratat niciodata ca simt mai mult decat un perete scorojit.
mi-e frica sa nu fi fost prea putin alaturi de putinii mei prieteni, atunci cand chiar au avut nevoie de mine cu adevarat.
mi-e frica sa nu-i fie dor de mine lu' Asha si sa nu ma deteste cu sufletul ei bun de caine ca am dat-o pentru ca era prea mare pentru camera mea mica.
mi-e frica sa cresc mare si in acelasi timp ma tem ca n-am sa cresc niciodata destul de mare cat sa trec peste toate dramele astea mici.
mi-e frica sa am un job intr-un birou cu niste colegi mediocri si un sef arogant si inchis la minte.
mi-e frica sa nu ma satur intr-o buna zi de Iasul in care traiesc si sa fug unde vad cu ochii, fara sa ma intorc vreodata.
mi-e frica sa nu-mi pierd intr-o buna zi tot calmul si rabdarea monumentala, invatate in anii de lupte cu mine.
mi-e frica sa nu pierd tot si sa ajung homeless.
mi-e frica sa nu-mi pierd dragul de a canta, fie si sub dus, cu toata inima, cat sa dispara toate relele.
mi-e frica de singuratate uneori.
mi-e frica sa nu-mi pierd mintile si sa ajung sa vorbesc cu mai multe alter ego-uri stranii.
mi-e frica sa fac din orice o amintire si sa nu mai suport nimic.
mi-e frica de ideea de a face din singuratate o zona de comfort.
mi-e frica sa incetez cu totul si cu totul sa-mi pese de altii.
mi-e frica sa incetez sa-mi fac iluzii.

don't be scared

to be small and insignificant, for when you are at your worst, you learn the most.
when you feel lonely and cold, that's when you learn if there is anyone for you or not.
when you are in need, you will know who is willing to lend a hand.
when you smile, only a few people will know what your smile means: if it's for real, you're sad inside, you're being sarcastic or just melancholic and filled with memories of past times.
when you're well, you will know who do you feel the need to share it with. and you will see who loves you enough to be happy for your happiness.
when you're annoying, you will see who can stand you.
when you can do better, you will see who cares enough to let you know.
when you feel you've shut down, you'll see who can open up for you and let you inside their life without making you feel like walking on eggshells.

tralalala

haha, m-am trezit dimineata si mi-am dat 2 palmeee :D

atra inseamna negru intr-o anume limba

ma uitam pe pagina alba in timp ce tineam apasat insistent si pasiv-agresiv tasta A. dupa randuri intregi de imprimeu ciudat alfabetic retardat am aplicat salvatoarea combinatie ctrl+a+del si foaia alba a redevenit calma, ca un sanatoriu de boli mintale, imaculat, dar creepy, pentru ca stii ce-i poate pielea.

si pentru ca lucrurile n-au cum sa fie perfecte, am dat play. si vocea tipului de la scorpions mi-a tinut creierul in maini, asa cum face si acum. abstract, nu? ferice de oamenii fara limite si lamentari in gandire.

nu, nimic nu e mai bun ca o liniste pentru o seara grea. inchipuie-ti o zi cumplita plina de altii care au o zi buna si care-ti umplu foaia alba cu mugete si imagini diforme. n-ai vrea asta daca esti ca mine, pun pariu. dar e foarte probabil sa nu fii. de fapt, sansa sa crezi la fel e aproape infima. dar poate e vreo sansa ca si tu sa iti umpli vidul din creier cu vocea de pe youtube care imi lipeste mie bucatile la loc.

in seara asta ma fac bruneta. numai ca sa vad cum e, n-am mai fost niciodata. sau poate pentru ca imi doresc neaparat ca macar aceasta carcasa pe care o afisez cu mandrie, la fel ca voi toti, sa fie impecabila ca foaia alba pe care mi-e greu s-o umplu cu randuri din cand in cand.

stele copaci orez cu legume la punga

pentru gurile de aer proaspat atunci cand ti-e sila de lucrurile coplesitoare din jur, pentru zilele in care ai narghilea si culmea, ai si aroma si carbuni fix langa, pentru toti oamenii care zambesc din inima si le simti caldura, pentru noptile clare, cu stele multe. pentru cerul ala incredibil de albastru fara nici un nor de zi fierbinte de vara, pentru valuri si dealuri, pentru pietrele din rucsaci, pentru nisipul din bocanci, pentru ploile care te spala de orice rahat din creier, pentru diminetile in care te trezesti ca la tara si te intrebi pentru 2 secunde unde esti, iar apoi iti dai seama ca e ok chiar daca nu esti acasa. pentru ca uneori uiti sa te uiti spre varf si plangi de greul urcusului, pentru ca studiile spun ca peste ani mintea ta iti va multumi pentru toate lucurile spontane si neobisnuite, dar frumoase. pentru cafea neagra dimineata, pentru save water, drink beer seara, pentru linistea dinauntru, pentru toate zilele cu soare din lume, pentru toata muzica buna din univers, pentru paturici calduroase, pentru apa calda cand e, pentru ca exista lucruri care te fac sa zambesti. de aia. pentru marina, care face poza la crini si crinii put si eu injur. pentru ca masurarea grosimii stratului de fond de ten chiar nu e o prioritate si sigur nici o necesitate. nani.

when you tiptoe your way around everyone...

when you tiptoe your way around everyone...it kinda feels they're all mocking you.

aparent nu sunt un om funny. nu sunt un om fun to be around. nu pt toata lumea at least, but perfection is soooo incredibly boring...and I kinda enjoy my company

si atunci cum facem? pai atunci bem un ceai, eu cu mine. si citim din reviste. din decat o revista. si facem pasari de hartie si le lasam sa zboare cu ganduri cu tot. coloram cu albastru de valuri si cer si facem si stele multe ca niste licurici...si ne dam in hamace prinse intre copaci cu pasari colorate si muzica lina si acorduri fine care te mangaie cu fiecare sunet si te strang si te poarta departe si deja realitatea e o gluma buna si mirosul

cald de acasa te tine in palme si e bine...