Asculta mai multe audio Muzica

cubul mare numit lume e tare zgomotos uneori...ma dor mintile si mi-e dor de mine asa cum eram...de bucuriile de copil care sare coarda si tipa cand vede curcubeul si crede in mami si in oamenii mari asa cum par ei puternici...oamenii mari nu sunt puternici. nu oamenii mei mari...sau poate de fapt sunt mai puternici decat pot patrunde eu cu gandul...uneori imi vine sa ii cert ca pe niste copii care au spart vaza si au varsat apa, alteori i-as tine de mana, i-as lua in brate, ca atunci cand visezi urat, sa le arat cum sunt ei de fapt...cum erau, cum ar fi trebuit sa ramana....mi-e ciuda pe viata ca ne schimba in niste egoisti urati si nervosi uneori, mi-e dor de oamenii care au plecat pentru ca ma atasez repede si tare si ma ascund in perna si ma gandesc la voi toti...cand eram mai mica ma bagam in dulap pana ma scoteai de acolo in brate si mi promiteai ca nu-mi dai drumu' niciodata...o sa cant si o sa merg multi kilometri cu gandurile mele si o sa mi iau o chitara si o sa zambesc

despre bunici, iubire si visine

in noaptea asta, la 3, cand am intrat in casa, am gasit orezul cu dovlecei, unul din preferatele mele. bunica mea e cea mai tare fiintza. pentru ca ma iubeste, pentru ca ar face orice pt mine, pentru ca-mi face orez cu dovlecei si gem de visine chiar si cand e obosita, pentru ca stie atatea despre viata, pentru ca nu-i trebuie facultati (desi le are) pentru a vedea dincolo de straturile exterioare ale oamenilor, pentru ca stie ca o iubire, oricat de mare, de puternica sau grea, poate trece, oricat de tare te doare, pentru ca stie cate un ceai pentru aproape orice...in fine...
....eu nu mai vreau experimente, nu mai vreau chestii noi pe care sa le incerc, nu simt nevoia sa ma inconjur de oameni si sa'mi fac de cap...de multa vreme ....pt simplul motiv ca am fost mereu libera sa fac ce'mi doresc, sa'mi stabilesc limite proprii. ori asemenea unui animal tinut in cusca, un om care s'a lovit de reguli si restrictii, abia asteapta momentul cand va putea sa nu mai tina cont de ele...eu nu cunosc sentimentul...si e ok asa...imi place cum sunt....dar simt cum trece timpul pe langa mine...trece si nimeni si nimic nu-l poate incetini, nu'l poate inlocui...si singuratatea e greu de indurat dupa o vreme ceva mai mare...mi-as dori sa nu mai vanez umbre....sa gasesc raza de soare si sa ma iau dupa ea....sa aiba si viata inca un sens, in afara de acela de a-ti face o cariera, bani, masina....sa aiba Fericirea drumul ei....viiise copile! copil prostut...
ca orice dependent, pana nu ating fundul nu ma pot opri si nici n-o voi face...pentru ca viata e doar una. si daca nu faci lucrurile care-ti plac, ce rost mai are? ai timp apoi sa-ti plangi de mila. deocamdata learn it, live it, whatever...si cum ar zice un nene "I'll sleep when I'm dead"...

this is the title

za thing

-ti-am zis eu! facu el razand la mine cu gura pana la urechi.
stiam ca si de data asta are dreptate...stiam, stiam, am stiut de la inceput cum va fi...ca voi incepe cu cate un pas mic, mic, mic, ca de furnicuta(mereu cand zic furnicuta mi vine in minte "la fourmie") s'apoi pasul mic de furnicuta se transforma in unul mai mare, apoi in altul si mai mare, ajung sa merg in salturi din ce in ce mai mari...pana? pana caaad. s'atunci vine el. si face: "ti-am zis eu!". eu inghit in sec, mai beau o gura de cherry (al naibii de bun, niciodata nu conteaza cand si de ce) si-i dau dreptate. dar ce pot sa-mi fac? ce-as fi putut sa-mi fac? ce poate sa faca cineva?
e ca si cum ai vrea cu disperare sa ajungi undeva si te-ai decide sa-ti pui piedica singur. ei cum sa-ti pui tu piedica singur? asa-i, nu stii sigur unde mergi...nu stii cum, cand si pe cine ai sa gasesti. dar cum sa nu mergi?? cum sa afli daca a fost bine ori ba daca nu inaintezi? daca-ti refuzi sansele doar ca'ti tot apar voci din margine spunand ca nu-i bine ca faci ce faci...cum ai sa afli? cum sa nu traiesti ceva doar din frica de-a esua? ei uite, asta n-am sa stiu niciodata...de-aia merg eu pana-n panzele albe pt ce-mi doresc, de-aia-mi iau si shuturi in fund, de-aia ma lovesc de ziduri...si totusi...nu cred c-am sa pot schimba asta vreodata. si asta e pentru ca mereu imi ramane macar o singura chestie. se cheama speranta.

pai da...

norah jones COME AWAY WITH ME
Asculta mai multe audio Muzica

dimineata lenesa...plimbare lenesa...in sfarsit zambim...cu teama si indoiala, dar zambim

aievea?

si-am vrea...am vrea sa ne-adoarma o mana calda si fina, o soapta molcoma la ureche...
caldura corpului tau lipit de al meu si respiratia calma, usoara, ca de copil ce doarme linistit, fiecare atingere.....fiecare parte din tine atat de aproape, dar atat de departe....sa ma bucur de fiecare centimetru, de fiecare particica din tine...sa te simt acolo....
inchidem becul, deschidem ochii, sa vedem cu inima

fiindca toate's bune cand is verzi...

mergem sa visam cu ochii deschisi pe intuneric

sevraj

dupa-amiaza somnoroasa, am dormit ca trenu'n gara. si iata-ma din nou in starea mea de lene profunda si nepasare permanenta. adormeala sufleteasca. nu stim nimic, nu suferim, nu ne pasa, nu cerem nimic, dar nici nu primim sau invers, ganditul doare azi. mintea care tese panze de paianjen a tesut prea multe si m-am incalcit, azi nu vrem panze de paianjeni, vrem muscatura aia veninoasa sa ne trezeasca, doza fara de care intru in sevraj, vrem durerea si placerea, tortura dulce, chinul placut, sarutul lui Iuda pe gatul meu vinde-ma tie, hai tradeaza-te si prinde-ma inainte s-alunec in gol si sa tot cad pana ma plictisesc sa cad si ma decid sa ma urc pe ultima ramura sa nu m'ajunga nimeni si nimic acolo am sa zac in nepasare, fara dorinte sau vise cu implinirea mediocra ca in singuratate nu poti fi dezamagit si esti mai safe ca niciodata...la ce bun? imi zic. cine pula calului mai stie? nici nu ne pasa, mi-am acoperit urechile si m-am legat la ochi aproape ca nu'mi mai e frica sa cad in gol... trag aer adanc sa vad unde ma opresc de data asta. oare ma opresc? daca ma opresc atunci de ce se cheama ca cazi in gol? nu e gol? adica sa tot cazi? pai daca n-ating fundul, mie-mi convine o cadere din asta continua, asa s'alunec spre nicaieri, ce bine-ar fi totusi daca m-as opri intre crengile unui copac da nu al meu, ca in al meu am sa stau sus acolo sa ma coc nu m'ajunge nimeni, poate'am sa fiu buna de-un compot daca se incumeta cineva pana'n varf
mananc salata si ma uit la dirty jobs n-am aer, o masca de oxigen va rog?
toate's bune cand is verzi

almost fucking real

fundal sonor: Red House Painters - Katy Song (chiar e tare melodia asta, I'm amazed)



haha c tampa-i treaba cu visele....e genial sa visezi...p bune....mai de cacat e apoi cand te trezesti si vezi ca erau vise...da' nu-i nimic...din cauza ta visez mereu fara sa-mi para rau ca ma trezesc si realitatea-i alta...acolo e lumea aia frumoasa pe care poate n-o s-o am niciodata...dar e numai si numai a mea...si e superb...e ca o evadare catre nicaieri pt cateva ore...ma trezesc ca si cum toate s-ar fi intamplat...si le stiu doar eu...si e superb...e o dimineata bestiala...insorita, m-am trezit devreme si azi, fara nicio greutate, cam ca de obicei...si am zambit amintindu-mi cat de fericita ma putea face o privire si mana ta prin parul meu...si atat...nu cred c-am mai avut impresia de "real" in halul asta pan' acu', da s-ar putea s ma insel...cine mai stie... gata cu elogiile aduse visatului, ca fac prea mult tam tam si nu-i cazul

visul meu

fundal sonor: tribalistas



tribalistas-velha infancia
Asculta mai multe audio Muzica »


eu simt ca mi-e un dor nebun...nu stiu exact de ce anume...pentru ca golul dinauntru e atat de mare, incat nu mai reuseste sa il acopere nimic, decat pentru putin timp...azi ma gandeam cat de mult m-am schimbat peste ani...eram copilul dependent de tine, pentru care erai lumea intreaga, erai mana care ma prindea mereu inainte sa cad...apoi lucrurile s-au schimbat...mana s-a pierdut...inca mai trag de ea cateodata...dar nu mai e la fel...e un sprijin fals, pe care mi-l creez singura in minte...habar n-am unde am auzit treaba asta..in copilaria unui pusti, care mergea pe role...si cand urca scarile trebuia sa se tina de un fir de iarba, altfel cadea. normal ca firul ala nu-l sustinea, dar in mintea lui, facea tot...
acum e gol tot...s-au pierdut toate...lumea e rea si desi stiam asta de cand eram tare, tare mica, n-am crezut niciodata c-am s-o accept asa cum o fac acum. cu o resemnare tampa si calma, cu ganduri pasnice, cu iubire adunata si pastrata acolo pentru cine stie cine si cand....
vreau sa mergi inaintea mea, sa-mi construiesti cu pasii tai o carare noua...sa fii tu rasaritul pe care-l tot caut in fiecare dimineata cand astept soarele sa iasa....

fundal sonor: tribalistas - ja sei namorar



iar visam...noapte, insomnie, ce plm s facem altceva? sor'mea si motanu' dorm dusi de vreo 2 ore, iar eu ma plimb "pa net" si ma cred acu' vreo suta de ani in brazilia, pe o plantatie de cafea....mna..

the internet fosters poor conversational skills

ma cheama, il aud si-am sa plec intr-acolo. mi-e un dor nebun sa fiu eu din nou si am sa fiu.

treaba asta cu oamenii e tare dubioasa. am descoperit de ceva timp (desi inca ma straduiesc sa ma auto conving ca sunt sociabila) ca sunt ceea ce eu as numi "socially retarded". I'm simply not a people person. nu stiu ce sa va zic ca sa zambiti, nu imi mai pasa de mult daca cineva are impresia ca sunt o acritura, pentru ca mai mereu chiar sunt. daca asta va face sa va evaporati de langa mine, well...do it. true friends never leave, not forever. and even if they're far away, their voice is with me every day...their words give me strength and guts and their love accompanies me every minute. it's in the air, like a strange scent that doesn't go away...
acum tot ce imi doresc e o prezenta langa mine - preferabil cutza, da' poa' sa fie si om daca tace. sa plec de aici spre nicaieri, sa stau intr-un balansoar, pe o veranda insorita si sa ma gandesc la lumea asta mare cu un pahar in mana...
sa ma trezesc zambind privind la chipul drag, sa-mi beau ceaiul dimineata si sa mananc paine prajita cu unt, sa am maci in gradina, sa ma trantesc in iarba si sa ma joc cu cainii mei, sa te tin de mana si sa ne plimbam si sa fie totul atat de verde, incat sa-l respiri
sa ma cheme asa cum mi-am dorit mereu, sa am parul lung, sa cant la pian, sa ma trezesc ciufulita, cu un zambet cat china dintre pernele albe si pufoase...
sa fiu eu in cea mai buna forma posibila...sa fiu eu, dar nu aceeasi si tu altul, dar acelasi...
visatul pe intuneric ma poarta departe cu ochii deschisi...si totul pare mult prea real...dar acusi se face dimineata si cealalta eu va face multe plimbari si va bea multe pahare pana noaptea urmatoare...dimineata...mic dejun...rutina robotica si cenusa visurilor de ieri, here I come!
bafta!

soare

am visat ca ma trezeam zambind, ca era vara si sa ma gadila soarele prin perdea....am visat un avion, un dragon de ciocolata, un balon, un gramofon urias din care ploua cu capsuni muzicale....
am visat fetite cu cirese la urechi, tinandu-se de mana si cantand....
m-am visat pe mine, pe tine, pe noi toti, pe ceilalti...

Monday October 6, 2008 - 12:36am

"indragosteala"

iti zboara gandurile salbatic rascolind colbul din drumurile mintii, nu te lasa sa dormi, sa respiri...te iau prizonier si te tin in lanturi... te poarta uneori pe sus printre stanci ascutite, iti iau rasuflarea, te arunca de la o inaltime ametitoare, in joc, cu capul inainte si cu lacrimi in ochi....iti ard flacari in suflet si te mistuie...zbori fara aripi, zbori departe, fara trup, fara ratiune, fara ancora grea a realitatii, esti numai vapaie puternica, nesfarsita, vie, care invaluie infinitul... aripi nevazute iti sunt visele cele mai aprige si nestiute, visele care au prins radacini adanci, ingropate in tarana grea a sufletului.....

Wednesday January 2, 2008 - 04:14pm

despre vise si visuri...

ia uiteeee! cica a venit toamna... da daca eu nu simt asta? la mine e inca vara. sunt in faza de negare. desi am starea "aia" de toamna. hmmmm... stau in casa si nu ma uit pe geam desi asta am chef sa fac, dar sarma de rufe imi blocheaza vederea. deja balconul mi se pare atat de departe! intind o mana. parca degetele mele sunt la mii de kilometri distanta. citesc "Micul print". pt a nu stiu cata oara aceleasi cuvinte imi creeaza aceeasi senzatie, dar, deloc ciudat, de fiecare data mai gasesc alte intelesuri, ascunse pana atunci. la fel cum rasaritul si apusul ma fac sa ma simt la fel in fiecare dimineata si seara, si totusi diferit, pentru ca nici o zi nu e ca cea de dinainte.
Ma uit la ceasul meu cu turnul Eiffel si ma gandesc cat de departe e. acolo esti Tu, transformand visele Mele in realitate. ciudat. probabil ca daca si eu as fi acolo visele mele nu ar mai fi ale mele, ci, din nou ale altcuiva, aflat la mii de kilometri distanta... visele mele ar fi dezamagiri si singuratati si bucurii si senzatii amestecate. s-ar transforma in realitati gri sau roz, in lupte zilnice nesfarsite,in infrangeri pline de lacrimi si "vreau acasa", in victorii care-ti dau senzatia ca esti deasupra celorlalti, ca plutesti pe un nor, pe care scrie"winner" si le razi in nas celorlalti pamanteni. da... ar fi altfel, dar deocamdata visul meu e Al Meu si realitatea o traiesti Tu.

parca am un vartej, asa ca o tornada in cap. e gri. azi noapte am visat ca eram urmarita de niste oameni si trebuia sa ma ascund. semana tare mult cu "Elektra". m-a trezit alarma de la telefon...suna cliseic?(de unde alarma in vacanta? nu. nu era a mea.)

Nu conteaza. Ma duc sa ma uit pe geam.

Sunday September 2, 2007 - 02:05am