despre bunici, iubire si visine

in noaptea asta, la 3, cand am intrat in casa, am gasit orezul cu dovlecei, unul din preferatele mele. bunica mea e cea mai tare fiintza. pentru ca ma iubeste, pentru ca ar face orice pt mine, pentru ca-mi face orez cu dovlecei si gem de visine chiar si cand e obosita, pentru ca stie atatea despre viata, pentru ca nu-i trebuie facultati (desi le are) pentru a vedea dincolo de straturile exterioare ale oamenilor, pentru ca stie ca o iubire, oricat de mare, de puternica sau grea, poate trece, oricat de tare te doare, pentru ca stie cate un ceai pentru aproape orice...in fine...
....eu nu mai vreau experimente, nu mai vreau chestii noi pe care sa le incerc, nu simt nevoia sa ma inconjur de oameni si sa'mi fac de cap...de multa vreme ....pt simplul motiv ca am fost mereu libera sa fac ce'mi doresc, sa'mi stabilesc limite proprii. ori asemenea unui animal tinut in cusca, un om care s'a lovit de reguli si restrictii, abia asteapta momentul cand va putea sa nu mai tina cont de ele...eu nu cunosc sentimentul...si e ok asa...imi place cum sunt....dar simt cum trece timpul pe langa mine...trece si nimeni si nimic nu-l poate incetini, nu'l poate inlocui...si singuratatea e greu de indurat dupa o vreme ceva mai mare...mi-as dori sa nu mai vanez umbre....sa gasesc raza de soare si sa ma iau dupa ea....sa aiba si viata inca un sens, in afara de acela de a-ti face o cariera, bani, masina....sa aiba Fericirea drumul ei....viiise copile! copil prostut...
ca orice dependent, pana nu ating fundul nu ma pot opri si nici n-o voi face...pentru ca viata e doar una. si daca nu faci lucrurile care-ti plac, ce rost mai are? ai timp apoi sa-ti plangi de mila. deocamdata learn it, live it, whatever...si cum ar zice un nene "I'll sleep when I'm dead"...