ma cheama, il aud si-am sa plec intr-acolo. mi-e un dor nebun sa fiu eu din nou si am sa fiu.
treaba asta cu oamenii e tare dubioasa. am descoperit de ceva timp (desi inca ma straduiesc sa ma auto conving ca sunt sociabila) ca sunt ceea ce eu as numi "socially retarded". I'm simply not a people person. nu stiu ce sa va zic ca sa zambiti, nu imi mai pasa de mult daca cineva are impresia ca sunt o acritura, pentru ca mai mereu chiar sunt. daca asta va face sa va evaporati de langa mine, well...do it. true friends never leave, not forever. and even if they're far away, their voice is with me every day...their words give me strength and guts and their love accompanies me every minute. it's in the air, like a strange scent that doesn't go away...
acum tot ce imi doresc e o prezenta langa mine - preferabil cutza, da' poa' sa fie si om daca tace. sa plec de aici spre nicaieri, sa stau intr-un balansoar, pe o veranda insorita si sa ma gandesc la lumea asta mare cu un pahar in mana...
sa ma trezesc zambind privind la chipul drag, sa-mi beau ceaiul dimineata si sa mananc paine prajita cu unt, sa am maci in gradina, sa ma trantesc in iarba si sa ma joc cu cainii mei, sa te tin de mana si sa ne plimbam si sa fie totul atat de verde, incat sa-l respiri
sa ma cheme asa cum mi-am dorit mereu, sa am parul lung, sa cant la pian, sa ma trezesc ciufulita, cu un zambet cat china dintre pernele albe si pufoase...
sa fiu eu in cea mai buna forma posibila...sa fiu eu, dar nu aceeasi si tu altul, dar acelasi...
visatul pe intuneric ma poarta departe cu ochii deschisi...si totul pare mult prea real...dar acusi se face dimineata si cealalta eu va face multe plimbari si va bea multe pahare pana noaptea urmatoare...dimineata...mic dejun...rutina robotica si cenusa visurilor de ieri, here I come!
bafta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu