mmmda...

uneori simt o frica atat de mare, incat prefer sa n'o transpun nici macar in cuvinte..ma invaluie, ma inghite ca o gaura neagra, se transforma in durere si ceatza...si o las acolo....o ingrop si ma gandesc la lucruri frumoase.
duminica dimineata ma rugam. sa pot visa. asa cum faceam la 5 ani. visam sa fiu mare, sa merg pe tocuri si sa am poseta si ruj, sa cant frumos, sa fiu prezentatoare de stiri, sa fiu frumoasa, sa fiu cea mai desteapta, sa ma gaseasca un print fermecat, sa coboram treptele la brat si sa-mi sarute mainile, zambind fermecator....acum e diferit, dar nu total...tocuri si poseta, zambet fericit, slujba, iubire, pui de om razand frumos, cafele de dimineata, pat si somn impartit la 2, spalat pe dinti dimineata in baie, mese de pranz, cine si mic dejunuri, somn usor si neata, servetele pline cu muci, nurofene, supe si ceaiuri calde la pat, griji, glume retardate, rasete tampite de la glumele retardate, cazi cu spuma, bai aromate, drumuri gasite cu greu...toate impartite la 2...cine mai stie ce, cum, cand...nu nu...nu ganduri urate si rele caca cah
si din ciclul "my beliefs":....cand privesti in ochii omului drag de langa tine si vezi lumea intreaga, cu bune si rele, te vezi pe tine asa cum esti si stii ca esti perfect in ochii lui, te uiti pur si simplu si vezi tot...tot e acolo in privirea aia...daca peste un timp [oricat!] poti privi aceiasi ochi...cu aceeasi sete, caldura si afectiune, si vezi acel tot oglindit in ochii lui...daca regasesti cea mai buna forma a ta in el...si viceversa....el e.

e frumos si rar sa poti simti asta...pana acum n'am avut sansa sa mi se intample exact asa...si fiind un fel de utopie a mea probabil ca nici nu e posibil, da' nah....visam..si ma gandeam ca lucrurie la care visez eu probabil ca viseaza orice om normal. apoi m'am mai gandit putin si mi-am dat seama ca nu-i chiar asa:)