si ramane doar golul, prea mare ca sa-l mai umple toate bratele din lume....o singura pereche de aripi imi vindeca ranile...mari si puternice....doar ele ma pot rupe de-acest taram greoi... sa-mi bata vantul usor prin suflet ca briza marii....pe stanci ascutite ma voi catara fara teama si norii ii voi tine in palma....lumea intreaga-mi va parea usoara ca o pana....o voi cuprinde in pumnii mei ca pe-o pasare in colivie. va fi a mea toata...fericirea lumii n-o va mai cunoaste nimeni vreodata, caci am furat-o singura, doar eu..........si am ascuns-o in tine...flacari mai vii si mai aprige n-au ars nicicand....s-au topit cele mai inghetate creste...s-au topit fricile si lipsurile...nu s-a pus in calea mea o piatra macar...te-am gasit, codru verde cu brate de foc...si intre ramurile tale ma ascund de taishurile celor multi...nici soarele nu se incumeta sa-si infinga razele aproape de tine, caci stie ca lumina si adapost imi esti tu....
Sunday January 20, 2008 - 08:44am
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu