Nu l-a mai vazut...au trecut deja cateva zile...n-a sunat-o, nici nu i-a mai zis vreun cuvant.
"M-a uitat? ma uraste sau a murit? am murit eu?" semnele de intrebare ii rodeau mintea....asa si-a petrecut Medeea ultimele zile...cu lacrimi si sughituri....era primul pe care credea ca-l iubeste si drept urmare simtea ca lumea ei s-ar scufunda, s-ar ineca in lacrimi daca el ar disparea...nu putea percepe atunci ca oamenii vin si pleaca...ca tristetea ei nu impresioneaza lumea prea grabita, care traieste poate mai frumos sau poate mai urat si care nu vrea sa si manjeasca fericirea sau supararile cu lacrimile ei...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu