vineri, 23 aprilie 2010
vineri, 9 aprilie 2010
fuzzy wuzzy was a bear, fuzzy wuzzy had no hair
thinkin bout the colorful strings of puppets
the biggest crap has a beautiful red ribbon on it
vineri, 2 aprilie 2010
nu stia de unde i-ar fi putut veni o asemenea idee cuiva. adica de ce? adica cum?
si spuneti sa pictam toate zidurile? zidurile tuturor cladirilor?
daaa, se chinuia sa raspunda sufocat de autoritatea burtii imense cu cravata din fata lui. statul nu ne vrea multumiti, ne vrea doar cu gura inchisa si legati la ochi.
pai si cine ar baga atatia bani in curul muncitor al populatiei?
pai nimeni n'ar face'o. a vazut careva vreodata vreun sir de blocuri de aceeasi culoare? a vazut vreo pereche de ochi blocuri fara petele gri ale rusinii comuniste? si asta pentru ca nu le'a taiat nimeni pofta de mancare. nu s'au culcat niciodata flamanzi cu 2 ore inainte de caderea noptii doar ca sa'si pacaleasca stomacul ca cina e de fapt mic dejun. au crapat bani. dimineata la pranz si seara.
o sa fim armata aia de robin huzi, o sa le subtiem falcile indopate cu teancuri de-un verde murdar si-o sa le improscam in ochi culorile noastre. o sa le aruncam in fata lumea noastra
si spuneti sa pictam toate zidurile? zidurile tuturor cladirilor?
daaa, se chinuia sa raspunda sufocat de autoritatea burtii imense cu cravata din fata lui. statul nu ne vrea multumiti, ne vrea doar cu gura inchisa si legati la ochi.
pai si cine ar baga atatia bani in curul muncitor al populatiei?
pai nimeni n'ar face'o. a vazut careva vreodata vreun sir de blocuri de aceeasi culoare? a vazut vreo pereche de ochi blocuri fara petele gri ale rusinii comuniste? si asta pentru ca nu le'a taiat nimeni pofta de mancare. nu s'au culcat niciodata flamanzi cu 2 ore inainte de caderea noptii doar ca sa'si pacaleasca stomacul ca cina e de fapt mic dejun. au crapat bani. dimineata la pranz si seara.
o sa fim armata aia de robin huzi, o sa le subtiem falcile indopate cu teancuri de-un verde murdar si-o sa le improscam in ochi culorile noastre. o sa le aruncam in fata lumea noastra
joi, 1 aprilie 2010
liniste seara oras albastru caramiziu ferestre luminate
domnul t s'a trezit dimineata frecandu'se la ochi somnoros si enervat de zdranganitul isteric al ceasului. lumina de afara nu era indeajuns de puternica incat sa'l trezeasca...schimbarea orei...ce bine totusi ca'si luase jaluzele de bambus...dadeau o lumina atat de calma incaperii...tabloul facut de un nene din parc, inchipuind orasul noaptea, il privea cuminte de pe perete, amintindu-i mereu ce mult ii placea cum se vad toate luminile, oamenii, tramvaiele, turlele catedralei, acoperisurile caselor, copacii, stalpii de iluminat vazuti de sus conturand strazile...patiseria din colt, cu placintele de mure si laptele luat dimineata de la automat, claxoanele masinilor si biciclistii si soarele printre frunze dimineata...era plictisit si oglinda nu-i intorcea o fata prietenoasa...parul nu-i statea tocmai bine, sprancenele parca erau mai strambe, buzele mai uscate... casca, nestiind ce altceva sa faca. ii placeau asternuturile lui verzi de bumbac si mirosul care te facea sa'ti scufunzi fata in perne si sa dormi dus, fara a te gandi la frigiderul stricat, la factura de telefon, la curatenia de primavara sau la muraturile din borcan.
isi fuma tigara masurand masinile-furnici, mai mici cu 10 etaje. nu stia daca nasul scos afara din casa avea sa'i ofere ceva nou, nici macar alt aer, dar isi puse cravata rosie cu model seventies, pachetul de mentosane in buzunar [aceleasi pe care le manca de la 5 ani], isi lua rucsacul de adolescent intarziat si iesi nepasator. in lift, aceiasi oameni plictisitori. aceeasi combinatie de parfumuri scarboase cu naftalina. vaca obeza de la 8 cu taiorul ei lila, instalatoru' de la 5 cu nevasta'sa telefonista, ceilalti maimutoi in costum, cu buzele bine tuguiate, pregatite sa pupe un fund de sef cu ceafa de porc si un cont si mai gras in banca...ce bine e afara, dimineata devreme totul e diferit, pacat ca in metrou nu pasc ponei si nu rasar curcubee sa le manance unicornii si sa se cace fluturi
domnul t s'a trezit dimineata frecandu'se la ochi somnoros si enervat de zdranganitul isteric al ceasului. lumina de afara nu era indeajuns de puternica incat sa'l trezeasca...schimbarea orei...ce bine totusi ca'si luase jaluzele de bambus...dadeau o lumina atat de calma incaperii...tabloul facut de un nene din parc, inchipuind orasul noaptea, il privea cuminte de pe perete, amintindu-i mereu ce mult ii placea cum se vad toate luminile, oamenii, tramvaiele, turlele catedralei, acoperisurile caselor, copacii, stalpii de iluminat vazuti de sus conturand strazile...patiseria din colt, cu placintele de mure si laptele luat dimineata de la automat, claxoanele masinilor si biciclistii si soarele printre frunze dimineata...era plictisit si oglinda nu-i intorcea o fata prietenoasa...parul nu-i statea tocmai bine, sprancenele parca erau mai strambe, buzele mai uscate... casca, nestiind ce altceva sa faca. ii placeau asternuturile lui verzi de bumbac si mirosul care te facea sa'ti scufunzi fata in perne si sa dormi dus, fara a te gandi la frigiderul stricat, la factura de telefon, la curatenia de primavara sau la muraturile din borcan.
isi fuma tigara masurand masinile-furnici, mai mici cu 10 etaje. nu stia daca nasul scos afara din casa avea sa'i ofere ceva nou, nici macar alt aer, dar isi puse cravata rosie cu model seventies, pachetul de mentosane in buzunar [aceleasi pe care le manca de la 5 ani], isi lua rucsacul de adolescent intarziat si iesi nepasator. in lift, aceiasi oameni plictisitori. aceeasi combinatie de parfumuri scarboase cu naftalina. vaca obeza de la 8 cu taiorul ei lila, instalatoru' de la 5 cu nevasta'sa telefonista, ceilalti maimutoi in costum, cu buzele bine tuguiate, pregatite sa pupe un fund de sef cu ceafa de porc si un cont si mai gras in banca...ce bine e afara, dimineata devreme totul e diferit, pacat ca in metrou nu pasc ponei si nu rasar curcubee sa le manance unicornii si sa se cace fluturi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)