required field not blank.

ne trezim dimineața cu ochii lipiți de la atata somn sau nesomn. nu mai știi coordonatele lumii tale. toate se amestecă și ajungi să te întrebi dacă nu cumva ai și tu o planetă mică ciudată ca micul prinț și toate din jur sunt proiecția propriei tale minți. mama, c faină e melodia asta. da, și te agiți ca o drosofila melanogaster care alunecă de amețită ce e în spuma albă a paharului de bere și nu se așteaptă să devină proteină.
nup, dar zbori și uraganul ăsta e puternic [de fapt e aerul condiționat, da dacă tu nu ești decât o drosofilă, cum plm să ai idee că marele tău univers e o sufragerie..]
și uite așa, mititico, se lovesc muștele de pereți. poc. poc. muștele își suflă mucii într-un prosop de hârtie și se usucă fluturându-se anemic. muștele beau o gură de bere să nu se deshidrateze. măsoară cele două degete de spumă înot, ca pe adâncimea unui jacuzzi imens, ca un siloz. noroc de muzică. nu știe lumea ce pierde, băi, voi ăia care n-ascultați nici un căcat, manelarii, alo shcâdâm shcâdâm, băgați bă băieți nește muzică normală, s-ar putea să aibă efect de lobotomie. ayee, cum ar zice maiiina.
nopțile sunt cele mai tari. chiar și când te simți de rahat. pentru că nu tre să faci nimic, doar stai acolo cu liniștea/muzica/sticla ta și te uiți la lume cum doarme. te plimbi cu gândurile tale de mână, vă plângeți împreună de diverse, mai una, mai alta. ziua nu, ziua tre să sari în papuci, tre să fii ok, tre să zâmbești, să-ți faci bine treaba, să faci frumos la lume. noaptea e pentru calm și un fel de stop motion pentru toate care ziua nu stau locului defel. le pune așa pe pauză. toate luminile, oamenii, chiar și mașinile. și pe tine, mic acolo, singurul punct treaz din univers, care gravitează în jurul lui, că doar deh..stăm acolo. cum zicea marin sorescu,  o banca de lemn in mijlocul marii [...] un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului. iaca fix așa e noaptea, stai în mijlocul sufletului tău, ca pe o bancă în mijlocul mării și cu amândouă mâinile [cu amândouă, da?], cu amândouă mâinile îți ții capul, creierul întreg, ca și cum gestul ăsta mic fizic ar funcționa exact pentru sprijin, cum stau tijele alea metalice goale și scorojite să țină de teiu lu eminovici. da, băi...