spiraling down this repetitive yet gorgeous song thinkin bout too much stuff
I just need you to be there. for good. hold my hand or my brain together or somethin alike...
my little corner of the woooorld

yey

cand iti raman vorbele in gat ca un os prost de peste, senzatia e aceeasi, e greu, sufocabil, e prea mult...cui sa-i arunci in fata tot ceea ce esti, ce simti? sunt blocata...nu chiar in lift, ci in cabina telefonica...vad tot, aproape simt si te respir, afara ploua si tot ploua si aproape ca mi vine sa mi iau o umbrela si sa mi las psihicul sa adulmece izul unei anumite metropole ploioase si suparate in ideea ca s-ar obisnui cu asta...aproape...mintea mea e lenesa insa....m-a anuntat de mult ca pleaca in concediu...zis si facut

Da, Stefana, ce vrei? spuse vocea placida si usor enervata

o felie de atentie, va rog
o maslina

cred ca am uitat sa mai bat la usa inainte sa intru...

sa muzicim deci, zic

just a lovely place

love the hanging lightbulbs....

rasarit reflectat in cladirea vecina, blocurile murdare nu sunt niciodata mai frumoase ca acum, cand devin portocalii, vesele, soarele mangaie mereu...e dimineata si mi-e somn, nu prea am dormit, era cald. as bea un cucu land, e mult prea tare conceptu si numele pt a fi doar un ice tea...ar trebui sa ofere si o calatorie in cucu land, sa fie asa un taram fain, cu soare mereu, da' nu de 35 de grade, cu oameni, din aia adevarati, cu mancare, din aia de care fac eu sau gasesc in cartile fermecate, cu muzica din aceea care ajunge unde trebuie, cum trece curentul prin cabluri la aparate, cu discoballs, cu pasari colorate, un petec de zgarienori, casute, viniluri, copaci, culori, stilouri, bambus, cani, bomboane:))) gone crazy:)) mi-e somn si deja e cald, yey... si dimineata

Asculta mai multe audio Muzica

cubul mare numit lume e tare zgomotos uneori...ma dor mintile si mi-e dor de mine asa cum eram...de bucuriile de copil care sare coarda si tipa cand vede curcubeul si crede in mami si in oamenii mari asa cum par ei puternici...oamenii mari nu sunt puternici. nu oamenii mei mari...sau poate de fapt sunt mai puternici decat pot patrunde eu cu gandul...uneori imi vine sa ii cert ca pe niste copii care au spart vaza si au varsat apa, alteori i-as tine de mana, i-as lua in brate, ca atunci cand visezi urat, sa le arat cum sunt ei de fapt...cum erau, cum ar fi trebuit sa ramana....mi-e ciuda pe viata ca ne schimba in niste egoisti urati si nervosi uneori, mi-e dor de oamenii care au plecat pentru ca ma atasez repede si tare si ma ascund in perna si ma gandesc la voi toti...cand eram mai mica ma bagam in dulap pana ma scoteai de acolo in brate si mi promiteai ca nu-mi dai drumu' niciodata...o sa cant si o sa merg multi kilometri cu gandurile mele si o sa mi iau o chitara si o sa zambesc

Quinta-feira, a manhã

Oi gente!!!

Convorbiri cu cîinele oraşului

Pe străzile oraşului cîinele oraşului
mă latră încet,
de ce latri la mine, îl întreb
sînt singur, îmi răspunde
şi mă cuprinde frica

să mergem să bem o bere
îi răspund
el rîde, îmi spune, eşti nebun?
ce-o să zică oraşul cînd ai să bei bere
cu cîinele oraşului?

eu mă înfurii şi strig: nu-mi pasă,
aşa să ştii, nu-mi pasă de oraşul tău,
îl detest, îl urăsc, sînt gata să-l arunc
în aer

de ce strigi la mine, mă întreabă
cîinele oraşului aproape plîngînd,
de ce strigi aşa de urît la mine?

sînt singur, îi răspund
şi mă cuprinde frica

Vişniec