cu spor ii bat, ca pe ei nu-i doare, pe campi adica

proasta idee asta cu visatu' la cai verzi pe pereti...
si cu nunta regala...ce frumos ii statea asa fericita lu' Kate cu un zambet cat juma' de fata si rochia ei alba si printul ei pe cal alb...si vaaai, ce frumos e sa fii printesa...
but it's all bullshit, asta nu se intampla asa random, oamenii normali sunt prea varza ca sa mai si viseze, nop, not even going that way
ma simt ca un perpetuum mobile cu baterii proaste
ce pacat ca n-am facut baschet sa fiu si eu mai inalta
how?
de ce n-am crema hidratanta?
de ce nu in Brazilia la soare?
urasc intrebarile, pe toate, asa urate si mari si enervante, scrise asa apasat

si ziua clasei muncitoare trece furisandu-se neobservata si cocosata ca la Notre Dame, ca e in weekend si nu merita atentie
si mi-am luat o carte de la elefant cu multumiri unui anume loc ce elibereaza prin unde muzici prietenoase urechilor noastre
tare-as vrea sa existe si o lume paralela ideala uneori, cam cum ai deschide frigiderul sa iei inghetata...

yeeey

ma uitam la america's next top model sezonu 7 [din cele 16!!!] si imi place mult reality showu' asta. si's 2 surori gemene, iar una dintre ele si-a dat seama ca s-ar putea sa fie pe invers. drama drama shit etc. dar cel mai sweet mi s-a parut cat de mult sprijin primea de la sora ei si mama ei.
like seriously, how much do I miss that? sprijin neconditionat si toate alea care iti netezesc drumul si'ti fac existenta mai usoara... mi-as fi dorit atat de mult sa am o sora pe bune, pe care s-o simt aproape de mine..inca de cand eram mica imi lipsea atunci cand ma jucam cu papusile..pe bune, o sora e mult mai aproape de tine decat ar fi parintii sau prietenii. she's there, n-ai cum sa te certi cu ea si sa dispara, sa nu mai vorbeasca cu tine sau sa se prefaca ca nu existi si sa te ignore. cel putin nu pt mult timp. it's freakin' family, you can't resign from it.

anybody wanna be there for me unconditionally?

saudade

sun green trees ocean birds water smell sunrise colors wind soft walks warmth music people

omul şi biblioteca lui...

Despre cum să scrii măcar câteva minute pe zi...
Şi poate idei ar fi...ştiu...mi-e aşa de lene şi chef de altceva...de obicei de orice altceva în afară de ce ar fi de făcut...
Afară e înnorat şi parcă mai puţin entuziasm. Chiar cred că etuziasmul şi energia mea sunt direct proporţionale cu cantitatea de lumină sau indicele crescând al radiaţiei solare sau ce-o mai fi şi cum s-o mai chema lumina soarelui. Păi cum să scoţi nasu cu entuziasm înainte de 11 dimineaţa (unii ar numi asta aproape prânz, pentru mine e ,,comsi-comsa" ca să zic aşa. Ştiu şi franceză, nu-i problemă), la minus multe grade şi minus iniţiativă şi proactivitate. Şi cum să mergi să înveţi la bibliotecă (acasă ai internet, măcar acolo toată lumea învaţă) când marea bibliotecă, cea de la facultatea pe care am ales-o cel puţin, arată ca un restaurant comunist în paragină şi îţi vine să fugi mâncând pământul? Cărţi ar fi, nu zic...dar de ce să stea încuiate....toată bucuria mea de a fi într-o bibliotecă este să văd rafturi multe pline cu cărţi, sa pot să le miros (mi se pare că volumele vechi au un miros aparte, deloc neplăcut). Ori dacă sunt încuiate, înseamnă că oamenii le-au rupt sau mâzgâlit sau vandalizat în vreun fel, ceea ce e trist. De ce să nu văd eu cărţile mele pentru că le rup unii? Şi la sala de lectură nu este parchet care să scârţaie aşa puţin....e doar ciment rece şi urât...Ştiiiu, carte faci oriunde dacă vrei. Şi aşa este. Dar dacă se poate mai bine, la nivel universitar aşa...de ce să nu? Măcar buda din bibliotecă e mai ok decât aia de la facultate. Se cunoaşte că nu o frecventează la fel de mulţi.
Mi-e dor de sala de lectură de la Asachi...care s-a închis, că trebuie să evoluăm, modernizăm Palatul şi nu mai avem loc de cărţi. Am fost tristă când s-a închis, chiar şi temporar. Ştiam că o sa dureze ceva până transformă ăştia singurul edificiu emblematic pt Iaşi în palat de bulibaşă. Poate măcar biblioteca rămâne în picioare când se redeschide...Şi e scump să-ţi permiţi cărţi...le-au scumpit ăştia într-o veselie. De ce??? Faine iniţiativele din seria ,,iei ziaru, iei şi cartea", am văzut oameni care s-au apucat de citit aşa. Dar totuşi...mai sunt şi alte cărţi. Unde e plăcerea să mergi în librărie şi să răsfoieşti până îţi fug ochii şi să cumperi cărţi cu drag? Nu numai ce pică la ziar săptămâna asta... Lăudabilă ideea oricum, asta e sigur. Şi ce scumpe sunt cărţileeee, am mai zis asta odată, dar chiar sunt! Era un magazin în franţuzia care se chema ,,Monalisait" şi aveau cărţi aşa faine şi ieftine, cu reduceri substanţiale...nu în bătaie de joc. Şi la reduceri nu erau cele mai proaste cărţi, cum se face aici, la orice magazin (mai ales la haine, unde daca ai reduceri, ori sunt hainele cele mai urâte, ori preţul s-a mărit înainte de reduceri, deci nu faci nici o afacere...)! Şi mai erau un fel de anticariate pe stradă....nu dărăpănate, magazine întregi cu cărţi de 50 de cenţi... Eh, vrabia mălai visează:)
Până atunci, îmi rămâne BCU, unde n-am ajuns decât ca sa-mi fac permis. Dar am văzut eu pe geam ce frumos e sus. Aş merge puţin pe-acolo :)Poate ne lasă şi cu cafea...dacă n-au fost deja unii care să o verse pe cărţi, ca să facă o regulă şi pentru asta...

that one of a kind closeness...



forgive me love
for the salt in your bed

'cause I'm lacking some of those soul warming blankets sometimes
those soft mom hands I used to know
and the golden bracelets
the long ruffled skirt
just hello and I love you so
and quiet comfort

twisted

shitty moods wasted stuff too many crappy thoughts