Liniste…spatiu prea gol, prea vast. deasupra mea e nesfarsitul, greu si pustiu. norii au plans azi noapte de dorul tau, frunzele moarte le-au cules amarul si l-au ingropat adanc in nervurile reci. te-am cautat zadarnic printre cotloanele pe veci pierdute ale mintii. te-am cautat in cea dintai raza de soare, printre firele de iarba uscata de sub leagan, in privirile pierdute ale altora, in ceasca de cafea care zace pe masa de prea mult timp...te-am cautat prin intunericul crengilor, te-am cautat si pe strazile luminate puternic. mi-au spus apoi felinarele de strainul care le-a aprins cu scanteia sa launtrica si le-a orbit cu flacarile ochilor sai prea vii. m-am intors singura pe funia groasa care se destrama sub greutatea pasilor mei, sperand ca ma va duce undeva unde nu ploua cu suflete moarte, unde omul e cheia care deschide usile necunoscutului si unde noptile nu sunt lungi atunci cand esti singur, unde se aude cand tipi in vis si unde testoasele zboara cu aripi albastre ca cerul in iulie. am urcat pe covorul tau zburator ca sa nu cad in prapastia realitatii ce ma astepta ca un lup flamand dedesubt. inca visez la carari pietruite si la cantece murmurate in pat noaptea inainte sa te fure somnul. ce-o fi in cufarul secret al gandurilor tale, ferecat cu lacate groase de ani multi? aripile tale m-au dus departe, lumina m-a orbit si am cazut ca o cireasa prea coapta dintr-un copac prea inalt. am asteptat prabusirea, dar mi-au crescut si mie aripi albe si am zburat, cu teama si cu nesat, am gasit o lume unde e zapada si vara, unde valurile sunt mari si plaja se pierde in crestele muntilor. am gasit strainul....din mine.

Blaga, Catrenele fetei frumoase

I

Deoarece soarele nu poate sa apuna
far' de-asi intoarce privirea dupa fecioarele
cetatii, ma-ntreb:
de ce-as fi altfel decat soarele?

II

O fata frumoasa e
O fereastra deschisa spre paradis.
Mai verosimil decat adevarul
e cateodata un vis.

III
O fata frumoasa e
lutul ce-si umple tiparele,
desavarsindu-se pe-o treapta
unde povestile asteapta.

IV
Ce umbra curata
arunca-n lumina o fata!
E aproape ca nimicul,
singurul lucru fara de pata.

V
O fata frumoasa e
a traiului ceriste,
cerul cerului,
podoba inelului.

VI
Frumusete din frumusete te-ai ivit
intruchipata fara veste,
cum ,,intr-o mie si una de nopti"
povestea naste din poveste.

VII
O fata frumoasa e
o inchipuire ca fumul
de-ale carei talpi, cand umbla,
s-ar atarna tarna si drumul.

VIII
O fata frumoasa e
mirajul din zariste,
aurul graiului,
lacrima raiului.

IX
O fata frumoasa e
cum ne-o arata soarele:
pe cale veche o minune noua,
curcubeul ce sare din roua.

X
Tu, fata frumoasa, vei ramanea
taramului nostru o prelungire
de vis, iar printre legende
singura adevarata amintire.

Lucian Blaga, Parintii

Coboara-n lut parintii, rand pe rand,
in timp ce-n noi mai cresc gradinile.
Ei vor sa fie radacinile,
prin cari ne prelungim pe subt pamant.

Se-ntind domol parintii pe subt pietre,
in timp ce in lumini mai adastam,
in timp ce fericiri ne-mprumutam
si suferinti si apa vie pe la vetre.

palaria alba

Uitare..

zile in sighisoara...

Go find yourself!

What if we're all alone? It all comes down to one person:you! you are the only one who can make the difference, your only friend and enemy. so, what should you do when you think you're the only one left, when there isn't anyone who can share your thoughts? just forget about anything! get out ant play the game. show everyone else you can do it, no matter what they say. when you do something wrong, don't punish yourself too hard. shit happens.get over it! just love yourself and the nice things around you. it's worth while. if the sun's not up, you go shine and fight!