Povesti de adormit copiii, Episodul 3 - "Sunt un ins încet."

o seara obisnuita...banala chiar, as putea spune. doi copii.... (sa le spunem asa. imi dau voie sa ii numesc cum vreau, de vreme ce eu scriu povestea asta. ar putea la fel de bine sa fie doi morcovi sau doua tricouri asortate sau poate doua biciclete, ba chiar si un catel cu o pisica sau doi soricei.) ochi frumosi. asta ar putea sa se cheme "privire in pamant" ....sauu poate...hmm...nu stiu....."necuraj"....oricum, ati prins voi ideea (nu-mi place cum suna "timiditate". nu-mi place deloc. ma face sa ma gandesc la ceea ce eu si rucsi numim "mironosite" sau "momai").
frig. vant. romantic. "something special". stangadreaptainainteinapoifiguricunoscutefumintunerictavanpodeaaltefiguricunoscute
dreaptastangainainteEAELmomentulwhow
undeva intre priviri s-a nascut o scanteie. mica, mica, miiica de tot. se legana usor in vant si le intorcea privirea unul spre altul din cand in cand sau ii gadila in colturile gurii si ii facea sa-si zambeasca naiv unul altuia.

cu niste ochi mari (n-as putea sa descriu cat de frumosi erau) si cu inima cat un purice, au aprins scanteia mica, mica, miiica de tot. au transformat-o in suflet, i-au dat aripi si l-au lasat sa zboare.
pana unde? nimeni nu stie. mersul lor alb si nou cauta o cale numai buna pentru doua perechi de pasi usori de copii...