pentru mine....

Sa fii indragostit de a fi indragostit...e ciudat sau poate nu. Daca ne-am lasa purtati de instincte, daca am gandi cu inima si nu cu creierul, poate ca nu am pierde atatea clipe de fericire marunta, atatea zambete, atatia ochi care ne privesc atunci cand nu ne dam seama. ne-am tine de mana si acolo ar fi lumea intreaga. unii oameni nu stiu sa fie fericiti, nu au capacitatea sa profite, nu au curajul sa se arunce in gol ca orbii, sa riste sa-si rateze existenta pentru un lucru care ii face fericiti, chiar daca asta dureaza o clipita...pentru lumina din pumn care dispare cand il deschizi. ieri vorbeam cu dudu si ma gandeam cum fac dragoste orbii. cat de diferit trebuie sa fie...
daca atunci cand ne simtim singuri am avea curajul sa cerem o imbratisare oamenilor de la care vrem asta...
sau sa putem spune anumite lucruri exact oamenilor la care ne gandim. sa fie ei, nu altii cei carora le vom spune ceva legat de ei, ce credem despre ei, cum ne fac sa ne simtim(fie ele si lucruri negative). sa le spunem pur si simplu.

lista cu lucruri faine (pt mine):
sa te uiti pe geam la ploaie
sa stai pe o bordura si sa bei bere
sa te saruti pe dupa usi
sa te sui undeva sus pe o cladire si sa mergi aproape de margine, uitandu-te(sau nu) in sus
sa zambesti in fiecare dimineata cand deschizi ochii
sa mergi la un concert si sa urli de parca mori acolo
sa te uiti la filme si sa mananci ce-ti place(in cantitati industriale)
sa inveti franceza(doar pentru ca suna superb)
sa mangai un caine
sa citesti noaptea sub patura cu lanterna
sa mazgalesti peretii cu ce-ti tuna tie prin cap(nu injuraturi sau maricica+gigi=viol)
sa fredonezi obsesiv melodia pe care o asculti de doua zile fara sa-ti pese daca ii place cuiva
sa zambesti tuturor oamenilor pe care ii vezi intr-o ora
sa te lafai duminica dimineata in pat in cearsafuri reci de in
sa auzi si sa inveti din jurul tau...
nu puteam sta asa cu golul asta imens. trebuia sa mai scriu ceva. orice. cu toate ca nu-mi lipsesc prea multe, am in permanenta senzatia de gol...iubirea, care este o prezenta permanenta de-acum in viata mea, nu ma face sa simt sclipirea aia, decat in momentele in care sunt pe cale sa o pierd(mai mult sau mai putin din vina mea). poate tocmai de-aia o dau asa des in bara ...really don't know.
in seara asta voiam doar bere in taverna. se pare ca chestia cu "cere si ti se va da" n-a mers acum.

Thursday November 22, 2007 - 10:20am