today's first thoughts

"Cam in vremea aceea m-a parasit si ultima dintre femeile cu care am avut legaturi, dupa ce infruntase cu stoicism zambetele altora si ciudateniile mele. Mai bine zis am indepartat-o, asa cum se intamplase si cu celelalte femei pe care le-am iubit. Firea mea era de vina. Voiam sa-mi studiez singuratatea, sa o disec, sa o pun sub lupa. Ca pe o alga. Sau ca pe un microb. Apoi, simteam nevoia sa fiu ca toti oamenii. Atunci iubeam cu disperare si cu recunostinta. Numai ca, lungit langa femeia pe care o iubeam, aveam deodata nostalgia sa ma uit prin lupa. Asta nu intelegeau femeile la mine. Ele voiau neaparat sa ma vindece de singuratate, cand eu nu le ceream decat sa ma ajute s-o indur. Imi spuneau: "Nu stii ce vrei." Dar, in realitate, ele nu intelegeau ce vroiam eu. Daca atunci cand ardeam de nerabdare sa ma intorc la masa mea de disectie, una dintre ele incerca sa ma retina, socotind nevoia mea de singuratate o ofensa si o dovada ca n-o iubeam de ajuns, deveneam irascibil si furibund. Imi aratam coltii, caci n-aveam nici rabdarea, nici tactul de a obtine ceea ce doream fara sa jignesc. Politetea n-a fost niciodata punctul meu forte. Cu atat mai putin imi era accesibila in clipele cand nu doream decat sa fiu lasat singur si, in schimb, mi se cerea sa spun vorbe tandre. Amantii cei mai comozi sunt, probabil, cei care rostesc fraze de-a gata, dar eu nu m-am priceput in nici o privinta sa fiu comod. Impulsurile mele au fost totdeauna mai puternice decat mine. Ma transformau in jucaria lor. Ce mai conta ca, pe deasupra, eram si ingrat cand incapatanarea mea sumbra ma impingea sa pierd totul? Nu eram in stare sa spun nici unul dintre acele nimicuri de rutina care plac atat de mult femeilor si pe care orice adolescent le cunoaste. Mi se parea ca as maimutari dragostea."

(Paler)