dive in...

sunt o broasca testoasa. in carapacea mea e bine, caldut si'mi place. te primesc daca vrei sa vezi cum e viata mea inauntru, dar daca ramai afara nu'ti povestesc cum e. te astept insa pana iti faci curaj sa intrebi "ma primesti?"....asa am devenit eu...pur si simplu. o testoasa mica (albastra neaparat) si linistita in lumea ei. nu ma intereseaza decat suratele testoase (putine am) si astept sa vina valul mereu, sa ma poarte intr-o lume in care am sa vad totul transfigurat dupa bunul plac....
si putini sunt aceia ce ma mai cunosc sau mai au rabdarea sa ma descopere....si nu de putine ori am pierdut sansa pentru ca era in fata mea...si amanam momentul asteptat pana ce acesta se consuma fara ca eu sa iau parte la propria-mi fericire...si stiu ca tu, duda mea, tu si inca taaare putini oameni ma stiti asa cum sunt. pentru voi masca dispare si ies eu, cu toate bune si rele si mi'as dori sa pot face asta si pt alti oameni. si ma bucur ca ai fost azi cu mine sa'mi amintesti sa mai scot nasu afara, sa deschid usa, sa las soarele sa intre si sa le arat si altora cum sunt...eu cu bune si rele...sa nu pierd nimic doar pentru ca m'am obisnuit asa...si e greu..si o sa fie...dar trebuie. pentru ca stiu ca nu sunt acel om pe care il gasesti usor si are obiceiuri si fixuri comune sau hobby-uri mediocre, idei si convingeri banale, nu sunt omul care'o sa se lipeasca de tine si o sa stea acolo pan'ai sa te chinui sa'l dezlipesti...nu sunt omul caruia ii place sa ii invadeze altii viata, casa, gandurile si cu siguranta, desi pot sta langa tine zi de zi, n'ajungi sa vezi cum sunt decat daca reusesc sa te las...nu sunt fiinta care sa iubeasca galagia, decat daca e muzica, imi place muzica pe care pot s'o simt si'n vene si'n creier, muzica aia care "suna" si transmite chestii, nu'mi place sa fiu inconjurata de multi oameni, mai degraba putini, dar sa simt ca's pe aceeasi lungime d unda...mie imi place sa rod paiele, imi place sa ma trezeasca cutza dimineata si sa o aud cum respira sau sforaie de sub pat...imi place sa'mi fie dor...imi place sa am oameni la care tin ca la ochii din cap si cu care chiar daca vorbesc odata la j'de mii de ani, cand ne intalnim sa vorbim ca si cum n'au trecut anii si sa simt ca am ramas la fel, imi place sa fac origami din ziare, sa stau cateodata eu cu mine si sa simt ca'i liniste si sa nu vreau nimic in momentu ala decat sa stau, imi place sa lupt pt ceva multa vreme, sa ma chinui, sa ma stresez, sa mi dau pumni si sa muncesc pana'mi ies ochii, totul pt satisfactia si farama de fericire ce vin odata cu reusita, imi place sa gatesc dupa cartea de bucate, imi place ca atunci cand am ceva al meu sa am grija de el desi n'as face asta pt nimeni, imi place cand oamenii nu stiu nimic despre mine sau stiu doar o fatza a mea sa'i las masca aratandu-le o "eu" cu totul altfel si sa descopere ca's 3d sau mai mult de'atat(ada stie diferenta dintre cub si patrat;) imi place sa am ciudateniile mele si sa fac ce am chef, cand am chef, fara sa'mi pese prea mult...imi place ca atunci cand sunt sictirita, sa inteleaga oamenii(sunt putini aia care'au priceput pana acu) ca n'am ceva cu ei, ci pur si simplu nu vreau sa vorbesc. vreau sa stau in coltzul meu si sa'mi dorm zilele...sau whatever... imi place ca atunci cand oamenii zic o chestie si eu am priceput inainte sa termine, sa inteleaga ca m'am prins si sa nu'mi explice aiurea ca la retarzi... imi place sa mi imaginez viata cuiva necunoscut care trece pe strada doar dupa cum arata, merge si dupa expresia fetei, imi place sa ma joc cu mainile, mai ales cu ale mele, pentru ca eu cred ca mainile "vorbesc" de la sine, la fel cum si picioarele te dau de gol, imi place sa ma uit la tv in arte chiar si cand e plin si lumea se distreaza, pentru ca uneori chiar is chestii interesante, imi place sa fiu surprinsa placut(nu stiam asta despre mine, credeam ca urasc surprizele), imi place sa vad cum natura triumfa cateodata (gen exploratorul curajos care se duce sa cerceteze gorilele si alea'l mananca. cine dracu l'o pus?!?!) imi place cand vad spiritul de turma si prostia strivite, imi plac oamenii care invata, care citesc, care cred in ceva si lupta pt chestia aia in care cred, imi plac oamenii discreti, care nu se chinuie sa iasa in evidenta, si stau in coltul lor (mereu suntem mai curiosi in legatura cu chestiile misterioase, decat cu alea pe care le stim, doh), imi place sa simt despre un om ca ar putea trece ani si tot nu i'as cunoaste toate cotloanele si tot i-as putea sta alaturi fara sa scot o vorba ore intregi, nu simt nevoia sa umplu tacerea cu chestii inutile si nu'mi place sa vorbesc decat daca am ceva important de zis...desi nu se poate tot timpul sa fac asa, uneori tre sa vorbesti pur si simplu...hmmm is multeeee pfuaa gata ca mi-e somn si as putea scrie toata noaptea. a, da. si sunt o fiintza destul de peaceful si aproape deloc ranchiunoasa si cred cu tarie ca asta-i un lucru bun:) hai la nani