there's someone in my head...

alunec pe gandurile mele ca pe un tobogan in forma unei spirale nesfarsite, care nu duce nicaieri. duce in creierul meu, in visele mele, ma plimb prin tine ca prin mine, corpul tau e o cladire colosala de sticla si eu sunt inchisa in el, ca o capsuna intr-un borcan. iti explorez in goana toate cotloanele, rascolesc vrafurile de hartii puse bine sau aruncate. le curat, te curat, ma curat si ramanem transparenti ca si borcanul, privindu-ne unul prin altul cu nostalgia fiintei care ar vrea sa traiasca in afara timpului, a lumii intregi. nu stiu. in ce fel apar scurtcircuitele in instalatia mea de la mansarda. cum se impletesc cablurile si ce formeaza ele. nu stiu cateodata unde sunt sau ar trebui sa fiu, mica, mica, mai ceva ca o furnica, ma ascund de mine si de restul si treaba e ca nu e nicio treaba, furnicile sunt gigantice de fapt. si cateodata jumatate din mine se preface in rau si curge nestavilita si disperata prin santuri, iar cealalta jumatate se ascunde speriata intr-o firida si sta acolo pana cand soarele ar trece prin fereastra oarba si i'ar transforma raul in jumatate si fiinta franta ar gasi calea din nou...cateodata le simt cum nu mai incap...mintea mea n'are loc pentru voi!!!si vreau pe malul ariesului! maine! acum! in 5 min! 10, ca sa mi pun bocancii