azul...

in spatiul rotund, in camera aia din creierul meu...imagineaza-ti un glob pamantesc. din ala care se invarte, ca la scoala. spatiul ala ascuns dinauntrul globului...si un saxofon undeva in fundal si o voce usor joasa si calda sa'ti cante gandurile in alta limba, cu alte buze, in semi-intunericul unui night club linistit unde pasesc aceiasi pantofi in fiecare seara si oamenii isi sorb linistiti cafeaua si vorbesc privindu-se in ochi sau tac si masoara tapetul de pe pereti, golindu'si mintea ca pe un pahar plin...

niste pasi reci pe asfaltul uscat, luminile orasului si linistea. sunt atatea stele si noi nu le vedem. si noi dormim chiar si cand suntem treji. "mais les yeux sont aveugles"...ma gandesc cum ar fi daca atunci cand scriem nu si'ar pune nimeni intrebari cu privire la sensul cuvintelor...daca ar avea link fiecare cuvant si in loc de explicatia in dex sau campul semantic sau familia de cuvinte te'ar trimite la o idee, la o amintire sau ceva de genu...

music makes you flaaaai

si cat de bine e sa ai un caine. cei mai multi oameni nu tac sau vb cand trebuie (nici nu dorm sub pat sa te pazeasca de bau bau)...si o camera colorata si lalele si soare...


melodia ii geniala










am scris flai asa, ca parca e aiurea sa zici flyyyyyyyyyyy