Aşa mi-a venit mie în cap dupa ce m-am trezit şi am deschis iar cursul. Studentul e un animal de sesiune. Tre să fie mai multe specii din astea, da' eu crecă' sunt iepuraş de sesiune. Ce face un iepuraş de sesiune? Păi se agită. Se gandeşte cât are de învăţat şi neuronii fac tumbe şi acrobaţii şi urlă la fiecare câteva minute...ore..depinde. Şi deschide cărti, caiete, învaţă, intră în priză şi goneşte către linia de sosire cu mare viteză. Nu ştiu cât de bine vă sună termenul de "cramming", dar am descoperit că în Filipine termenul ăsta înseamnă că se învaţă cu o oră-două, cel mult trei înainte. So technically I'm not a crammer, că nu fac nani în timpul semestrului. Nu învăţ sistematic pe parcurs, dar mai stau uneori cu urechile ciulite, chiar şi atunci când desenez sau citesc o carte complet off topic pe sub masă. Şi e fain aşa. În sesiune totul seamănă cu un puzzle, ale cărui piese cad frumos la loc şi cam aia e:)
Acuma mi-am amintit de povestea cu ţestoasa şi iepuraşul, probabil de aici m-am şi luat cu treaba asta. Trebuie să fie şi ţestoase de sesiune. Cu toate că e incorect spus "de sesiune", pentru că ţestoasele astea încete cu carapacea lor grea învaţă lent, organizat, compartimentat şi zilnic dacă se poate. Nu zice nimeni că e rău, aşa ar fi ideal, dar mai sunt şi ţestoasele poetese, la care întâlnim un fenomen fascinant de memorare şi recitare. Lor le place atât de mult ceea ce citesc, încât vor să ştie fiecare cuvânt. Ele ştiu că arta e uneori de neînţeles, mai ales poezia, aşa că dimensiunile ezoterice ale cursului nu trebuie descifrate. De vreme ce recită atât de frumos, cine mai are nevoie de explicaţii?:)
Şi tre să mai fie şi câte'un greiere din ăsta, care chiar face cramming şi uneori îi mai şi iese...sau dacă nu, găseşte o furnică generoasă (una la un milion) şi iese cumva din movila de culoare maro pe care şi-a construit-o.
Cam asta-i, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu