e vara...

mi-e dor de tren cu soare...sa stau asa si sa ma duca nicaieri...doar de dragul de a merge intr-un compartiment gol, doar eu cu linistea si gandurile mele... (stiu, e vara, caldura mare, compartimentele sunt mereu pline. totusi, e bucata mea, o fac cum vreau eu. compartimentul gol, deci. si racoare. si soare)...pe geam numai copaci la distanta, dealuri, bucati de munte, ape, oi, vaci, totul mioritic.
cort. munte si soare si vant. acolo da racoare. carari greu de urcat, bucurii. mi-e dor sa merg la munte. sau la mare, dar parca mai tare la munte. sa stau si sa tot stau in linistea aia incredibila si in tot verdele care nu se mai termina decat in varf, unde dai de albastru deschis si esti la propriu cu capul in nori cateodata...
a, si mi-e dor sa citesc Mircea Sântimbreanu, ca atunci cand eram mica...nici nu-mi vine sa cred cateodata ca nu mai sunt in clasa a V-a sau a VI-a...si mi-e dor si de coronitele de flori...