Povesti de adormit copiii, Episodul 4 - "Indragosteala"

seara. noiembrie, ora 5 si aproape intuneric.

dintr-o scara veche si darapanata de bloc ridicat (evident) pe vremea comunismului, iese Medeea. Inca mica (abia a implinit 13 ani), cu parul de un roscat-aramiu obsedant, semanand in mod ciudat cu sarma de cupru, ce-i incadreaza fata alb-rozalie cu trasaturile fine de copil si niste ochi albastri, migdalati, gigantici si de-a dreptul nepamanteni, Medeea pasea sub umbreluta rosie cu buline albe, ca o ciuperca uriasa in ploaie.
in mod vadit viitoare mandra reprezentanta a sexului feminin, mergea repede, cu pasi mari, lipsiti de orice fel de timiditate sau cochetarie adolescentina. pur curaj, curaj nebunesc al copiilor ce n-au trebuit sa dea cu nasul de usi inchise in graba sau de oameni care-ti vorbesc cu o expresie proprie cuiva caruia ii zace un animal in putrefactie sub aparatul olfactiv.

dupa colt, langa non-stopul cu firma de neon, pe care scrie cu litere mari si rosii "la nea' Mitica", o asteapta Mihnea, noul ei prieten. e un pusti dragut, cu un cap mai inalt si cu doi ani mai mare; poarta bascheti in orice anotimp si nu-si scoate castile din urechi decat atunci cand face baie sau sta cu Medeea (uneori ii da si ei o casca si asculta impreuna).
in creierul lui agitat, notele se unduiesc senzual in acorduri de Rolling Stones (ii amintesc de vara, mare si zambete ametite de bere). e devreme inca, dar palmele lui sunt transpirate deja si fluturii se agita in stomac in cercuri concentrice si nebunesti...