E seara si orasul incarcat de beculete colorate freamata de lume... gramezile de insi curg pur si simplu pe strazi...e ca la mare vara, exceptand cele 2-3 straturi de haine in plus si faptul ca asfaltul rece nu tine locul nisipului marunt si fin in care ti se scufunda picioarele atunci cand mergi pe plaja ametit cu o bere in mana sau sari ca nebunul la un concert...
Tinand in mana un buchet superb de trandafiri micuti si rozalii, Mihnea merge spre parcul de la facultate. In cateva minute, acolo se va afla si Medeea, care acum e inca in fata oglinzii si se piaptana, caci are timp destul. parcul e chiar langa blocul ei. afara a inceput sa ninga acum o ora si fulgii uriasi deja se astern destul de bine intr-un strat alb si subtire ca zaharul pudra (ce briosa mare e lumea) si, surprinzator, pana si frigul pare sa fi disparut....sau poate e de la fluturii din stomac...
Medeea inchide usa in graba si o ia la fuga spre parc. E atat de frig! Deja simte cum ii ingheata obrajii, nasul si fruntea. Insa Mihnea o ia in brate si o saruta, iar asta nu poate fi inlocuit cu nimic.
joi, 18 decembrie 2008
luni, 15 decembrie 2008
marți, 9 decembrie 2008
luni, 8 decembrie 2008
hmm?
ne lasam oare condusi prea mult de instincte?
nu cred ca exista o proportie ideala intre ratiune si simtire, astfel incat sa avem reteta vietii perfecte. ce-i drept, nu exista perfectiune, insa sunt lucruri care se apropie mult...si pe care merita sa le cauti, sa le pretinzi de la viata.
e greu sa mentii echilibrul intre cele doua parti ale tale, ca om. dar tocmai dualitatea asta, desi ne da batai de cap, este ceea ce ne face unici. ne deosebeste de animale, cu toate ca purtam mereu pecetea aceasta a instinctelor pe care le mentinem sub control, dar si de masinile reci si automate, care nu se ghideaza decat dupa ceea ce le este programat sa faca.
nu cred ca exista o proportie ideala intre ratiune si simtire, astfel incat sa avem reteta vietii perfecte. ce-i drept, nu exista perfectiune, insa sunt lucruri care se apropie mult...si pe care merita sa le cauti, sa le pretinzi de la viata.
e greu sa mentii echilibrul intre cele doua parti ale tale, ca om. dar tocmai dualitatea asta, desi ne da batai de cap, este ceea ce ne face unici. ne deosebeste de animale, cu toate ca purtam mereu pecetea aceasta a instinctelor pe care le mentinem sub control, dar si de masinile reci si automate, care nu se ghideaza decat dupa ceea ce le este programat sa faca.
duminică, 7 decembrie 2008
miercuri, 3 decembrie 2008
nimic...
pas.....pas.....pas.....
zgomot brutal de oras.
sunt mica. sunt mica si mi-e frig. sunt mica doar in mintea mea, dar frigul e real. pasii mei se aud clar pe asfaltul ud din parc. leaganele si toboganul de piatra, balansoarele, barele si invartitorile, atat de ude si nemiscate, seamana in mod ciudat cu o gradina zoologica cu fiare de beton, incremenite parca acolo dintr-o alta era.
nu-mi place sa fiu singura. mereu mi-a fost frica de asta, insa cateodata eu si cu mine putem fi prieteni buni. ne tinem de mana, ne luam in brate, ne vorbim in soapta si ne zambim. e linistitoare compania aceasta, desi dezolanta. merg sedata catre nicaieri. gandesc in gol. vorbesc cu nimeni despre nimic.
marți, 2 decembrie 2008
povestile de azi...
Luna Amara - Gri Dorian
Asculta mai multe audio Muzica »
PE ASTA O ADOR. I MEAN IT!
Publika-Unde Esti
Asculta mai multe audio Muzica »
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
