uuuuu...what does this button do?

azi am incercat un sentiment care mi cam lipsea de mult. frumos. imi place sa experimentez. am si o varsta la care imi permit, deci daca tot imi zic toti copchil, si ma mai si simt asa din cand in cand, hai sa vedeeem. azi am vorbit(corect ar fi sa spun ca am scris. m-am exprimat, in fine). whooow! eu vorbesc mult...cu putinii oameni cu care imi permit. care stiu ca's acolo si ma asculta si au tot fost acolo, si eu am fost acolo pt ei etc. in fine, prietenii. dar nu. azi am lasat sa iasa la iveala multe chestii care ma framantau oarecum. cui i le-am turnat in fata? unui om pe care il cunosc mai putin, evident. si oarecum ma simt mai bine...pe de o parte. pe de alta parte insa, intervine usor sentimentul care ma impiedica mereu sa vb ("de ce ti-as spune eu asta tie?" asta e intrebarea care ma face sa tac de multe ori). imi dau seama insa ca in acest caz, gandurile mele au fost receptate. atat. e ca si cum as fi avut un om in fata, care mi-ar fi spus: "zi! tot! acum! apoi eu am sa uit tot!". bineinteles ca mi-as dori sa nu fie asa acum, dar am senzatia ca chiar asa e. de aceea e oarecum bine. dispare penibilul. daca cuiva nu ii pasa prea mult de ce ai zis, e ok. stii ca aude si apoi le da la o parte. in acelasi timp e oarecum dezamagitor, pentru ca nu primesti decat feedback pur obiectiv(desi visezi la cai verzi pe pereti). dar e foarte bine. din asta se invata si uite asa crestem noi mari :) multumesc!