what's wrong?

hmm...zilele astea mi s-au intamplat niste chestii ciudate. majoritatea extrem de penibile, dar amuzante in mare. nu am sa le povestesc, pt ca sincer nu am chef (plus ca asta ar insemna sa-mi dau singura-n cap. si asa fac asta mereu involuntar).
Ideea e ca nu prea stiu pe unde ma aflu. lumea e un loc mic, asa spunem cu totii. chiar e. insa cand vine vorba de a gasi acel om pe care il cauti, ea devine enorma. si nu poti decat sa incerci. treaba e ca prea multe "incercari" din astea duc la indiferenta. nu e ca la piata cand trebuie sa alegi legaturile cu patrunjel sau pepenii...nu poti incerca la nesfarsit pana gasesti ceva ce-ti convine.
si stii ca totusi el, "the one and only" exista undeva acolo, ca e exact pe masura ta si speri ca il vei gasi la un moment dat.
ideea de singuratate sperie oamenii de regula. e pur si simplu o stare permanenta. nu cred ca e nici rea, nici buna. e pur si simplu acolo. o stare de inertie sentimentala, care te aduce la un anumit nivel de indiferenta. nu mai ai grija nimanui, desi cateodata iti doresti sa o ai, iti lipseste oarecum sentimentul de "semi-comfort" pe care il traiesti cu cineva alaturi.
te trezesti dimineata, nu zambesti cu gandul la nimeni, nu beti cafeaua impreuna, nu va sarutati, nu fumati tigara de dimineata, nu porti tricoul lui, nu-i simti mirosul pe perna, langa tine. in schimb mergi singur oriunde, iti bei cafeaua cu prietenii(poate), esti dintr-odata mult mai atent la toate din jurul tau. vezi ca e soare, ca e cald, ca sunt multi copii pe strada, vezi lalelele colorate cu care au impanzit astia orasul, vezi ca au inverzit copacii... ce faceam acum 2 ani pe vremea asta? si dintr-odata totul devine mai gri...dar trece..trece. afara e bine, oamenii sunt tot acolo, zambesti, la inceput putin fortat, apoi ceilalti iti zambesc inapoi si devine mai usor. incet, incet te simti mai bine, bei o bere, razi, muzica e si ea acolo si te face sa "go with the flow". e bine...