intre aparentele sfere perfecte din vietile unora si formele reale, disconcordantele sunt mari, prapastia se casca, imensa si amenintatoare. nu e cum vrem mereu, nu e perfect, dar poate fi aproape. perfectul nu cade din cer, desi toti visam la ziua geniala in care s'ar intampla din senin o minune, acel ceva care sa ti inunde venele, sa ti taie picioarele, sa te lase cu gura cascata, sa fi whooow si sa-ti zici ca e cea mai marfa chestie care ti s'o intamplat ever sau macar lately....etc etc....ei bine...nu e mereu asa, dar poate sa fie, uneori trebuie sa muncesti pt ceea ce vrei. viata ta e o bucata de lut. o parte din ea, destul de mica, este "not within your reach", nu o poti controla....cealalta parte, mai mare, e toata numai ce faci tu din ea. ce pot face din ea? cat poti sa rupi din bucata ta si sa imparti? daca vrei sa faci o forma unica, trebuie sa poti sa imparti lutul tau, ca sa ti intregesti forma primind...
as putea bate campii mult pe idei de genu...treaba e ca...nu le vad rostul. dar iar gandesc de parca creierul meu e la'ndemana oricui si gandurile mele s'ar zbengui in afara cu usurinta, pana ar patrunde, asa, mici si sirete, in minti straine.
teo a venit azi si mi-a zis vreo doua. de bine, cu calm. semanam. ne regasim. o eu mai sociabila si mai vesela. ada e versiunea b&w, un pic mai antisociala decat mine si mai evil.
eu nu ma gandesc la toate astea...cant miruna si'as vrea sa fiu intr-o padure din aia de toamna....calda, la apus, cu frunze si castane pe jos...si calmul tau c'o urma de nonsalanta...sa ti simt prezenta cald, asa cum simti o respiratie de animal puternic si bland langa tine...
ce poveste frumoasa....mi-e somn si gandurile mele curg..... si'o melodie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu