nu vorbesc in cuvinte decat cu mine. e bine?

cine stie?

ma privesc usor distrata, cealalta eu sta intr-o parte a camerei, rezemata lenes de un perete cu sticla de santal in mana, tinuta asa usor aplecata, intiparindu-mi in minte, in timp ce analizez din priviri, fiecare contur, umbra si culoare. apele alea albastre adanci si un camp toamna, strigatul care mereu se dizolva pana sa ajunga la tine...bucuria pe care o simt cand ma uit la soare si vad cum se joaca lumina in parul meu..si'l face usor roscat-auriu...imi lipseste optimismul...borcanul cu bilele tuturor zilelor nu va ramane mereu plin...si imaginea lui ma face asa...cacat, si ce daca?

erau odata doi harciogi. fiecare traia in vizuina lui si nu se cunosteau, mancau in fiecare zi aceleasi buruieni, faceau acelasi traseu mecanic vizuina-mancare-vizuina-mancare-vizuina-ati prins ideea...se uitau noaptea la cer prin gaura vizuinii si se intrebau daca o sa le aduca cineva vreodata un gandac mort la micul dejun, ca sa nu se mai deranjeze sa'l prinda, apoi mai molfaiau putin si adormeau.
intr-o zi, harciogarita s'a trezit speriata, chitaind in limba ei, nestiind pe unde sa apuce. simtea ca'i fuge pamantul de sub picioare sau ca'i cade cerul in cap, la propriu. oamenii aia prosti, care si'asa se inmulteau pe rupte, s'au gandit ca un mega mall in mijlocul campului s'ar potrivi de minune viziunii lor urbane futuriste si'au inceput sa sape o minunata si foarte adanca fundatie. in acea dimineata, principiul "intra cine vrea, iese cine poate" s'a aplicat de minune pentru rozatoare si vizuinele lor. da harciogaritza a mers si'a mers si'a tot mers pana a ajuns la marginea unei paduri frumoase. era umbra acolo si tare liniste. ii placea, dar foamea si oboseala faceau ca padurea cu toti copacii ei care se invarteau, sa nu stea locului nici o clipa. de aceea, creatura mica si blanoasa se zapaci de tot si renunta la a mai merge
tu bi continiud leitar...or not
deocamdata...capul meu e un camp cu maci...naucitoare ganduri plutesc rosii pe o mare verde si mirosul maretului se tot ascunde prin iarba. acolo sunt cand inchid ochii, o floare vernil cu o urma de ruj pe gat...si cum sa aiba nesfarsitul ferestre?