E seara si orasul incarcat de beculete colorate freamata de lume... gramezile de insi curg pur si simplu pe strazi...e ca la mare vara, exceptand cele 2-3 straturi de haine in plus si faptul ca asfaltul rece nu tine locul nisipului marunt si fin in care ti se scufunda picioarele atunci cand mergi pe plaja ametit cu o bere in mana sau sari ca nebunul la un concert...
Tinand in mana un buchet superb de trandafiri micuti si rozalii, Mihnea merge spre parcul de la facultate. In cateva minute, acolo se va afla si Medeea, care acum e inca in fata oglinzii si se piaptana, caci are timp destul. parcul e chiar langa blocul ei. afara a inceput sa ninga acum o ora si fulgii uriasi deja se astern destul de bine intr-un strat alb si subtire ca zaharul pudra (ce briosa mare e lumea) si, surprinzator, pana si frigul pare sa fi disparut....sau poate e de la fluturii din stomac...
Medeea inchide usa in graba si o ia la fuga spre parc. E atat de frig! Deja simte cum ii ingheata obrajii, nasul si fruntea. Insa Mihnea o ia in brate si o saruta, iar asta nu poate fi inlocuit cu nimic.
joi, 18 decembrie 2008
luni, 15 decembrie 2008
marți, 9 decembrie 2008
luni, 8 decembrie 2008
hmm?
ne lasam oare condusi prea mult de instincte?
nu cred ca exista o proportie ideala intre ratiune si simtire, astfel incat sa avem reteta vietii perfecte. ce-i drept, nu exista perfectiune, insa sunt lucruri care se apropie mult...si pe care merita sa le cauti, sa le pretinzi de la viata.
e greu sa mentii echilibrul intre cele doua parti ale tale, ca om. dar tocmai dualitatea asta, desi ne da batai de cap, este ceea ce ne face unici. ne deosebeste de animale, cu toate ca purtam mereu pecetea aceasta a instinctelor pe care le mentinem sub control, dar si de masinile reci si automate, care nu se ghideaza decat dupa ceea ce le este programat sa faca.
nu cred ca exista o proportie ideala intre ratiune si simtire, astfel incat sa avem reteta vietii perfecte. ce-i drept, nu exista perfectiune, insa sunt lucruri care se apropie mult...si pe care merita sa le cauti, sa le pretinzi de la viata.
e greu sa mentii echilibrul intre cele doua parti ale tale, ca om. dar tocmai dualitatea asta, desi ne da batai de cap, este ceea ce ne face unici. ne deosebeste de animale, cu toate ca purtam mereu pecetea aceasta a instinctelor pe care le mentinem sub control, dar si de masinile reci si automate, care nu se ghideaza decat dupa ceea ce le este programat sa faca.
duminică, 7 decembrie 2008
miercuri, 3 decembrie 2008
nimic...
pas.....pas.....pas.....
zgomot brutal de oras.
sunt mica. sunt mica si mi-e frig. sunt mica doar in mintea mea, dar frigul e real. pasii mei se aud clar pe asfaltul ud din parc. leaganele si toboganul de piatra, balansoarele, barele si invartitorile, atat de ude si nemiscate, seamana in mod ciudat cu o gradina zoologica cu fiare de beton, incremenite parca acolo dintr-o alta era.
nu-mi place sa fiu singura. mereu mi-a fost frica de asta, insa cateodata eu si cu mine putem fi prieteni buni. ne tinem de mana, ne luam in brate, ne vorbim in soapta si ne zambim. e linistitoare compania aceasta, desi dezolanta. merg sedata catre nicaieri. gandesc in gol. vorbesc cu nimeni despre nimic.
marți, 2 decembrie 2008
povestile de azi...
Luna Amara - Gri Dorian
Asculta mai multe audio Muzica »
PE ASTA O ADOR. I MEAN IT!
Publika-Unde Esti
Asculta mai multe audio Muzica »
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
miercuri, 26 noiembrie 2008
Povesti de adormit copiii, Episodul 4 - "Indragosteala"
seara. noiembrie, ora 5 si aproape intuneric.
dintr-o scara veche si darapanata de bloc ridicat (evident) pe vremea comunismului, iese Medeea. Inca mica (abia a implinit 13 ani), cu parul de un roscat-aramiu obsedant, semanand in mod ciudat cu sarma de cupru, ce-i incadreaza fata alb-rozalie cu trasaturile fine de copil si niste ochi albastri, migdalati, gigantici si de-a dreptul nepamanteni, Medeea pasea sub umbreluta rosie cu buline albe, ca o ciuperca uriasa in ploaie.
in mod vadit viitoare mandra reprezentanta a sexului feminin, mergea repede, cu pasi mari, lipsiti de orice fel de timiditate sau cochetarie adolescentina. pur curaj, curaj nebunesc al copiilor ce n-au trebuit sa dea cu nasul de usi inchise in graba sau de oameni care-ti vorbesc cu o expresie proprie cuiva caruia ii zace un animal in putrefactie sub aparatul olfactiv.
dupa colt, langa non-stopul cu firma de neon, pe care scrie cu litere mari si rosii "la nea' Mitica", o asteapta Mihnea, noul ei prieten. e un pusti dragut, cu un cap mai inalt si cu doi ani mai mare; poarta bascheti in orice anotimp si nu-si scoate castile din urechi decat atunci cand face baie sau sta cu Medeea (uneori ii da si ei o casca si asculta impreuna).
in creierul lui agitat, notele se unduiesc senzual in acorduri de Rolling Stones (ii amintesc de vara, mare si zambete ametite de bere). e devreme inca, dar palmele lui sunt transpirate deja si fluturii se agita in stomac in cercuri concentrice si nebunesti...
dintr-o scara veche si darapanata de bloc ridicat (evident) pe vremea comunismului, iese Medeea. Inca mica (abia a implinit 13 ani), cu parul de un roscat-aramiu obsedant, semanand in mod ciudat cu sarma de cupru, ce-i incadreaza fata alb-rozalie cu trasaturile fine de copil si niste ochi albastri, migdalati, gigantici si de-a dreptul nepamanteni, Medeea pasea sub umbreluta rosie cu buline albe, ca o ciuperca uriasa in ploaie.
in mod vadit viitoare mandra reprezentanta a sexului feminin, mergea repede, cu pasi mari, lipsiti de orice fel de timiditate sau cochetarie adolescentina. pur curaj, curaj nebunesc al copiilor ce n-au trebuit sa dea cu nasul de usi inchise in graba sau de oameni care-ti vorbesc cu o expresie proprie cuiva caruia ii zace un animal in putrefactie sub aparatul olfactiv.
dupa colt, langa non-stopul cu firma de neon, pe care scrie cu litere mari si rosii "la nea' Mitica", o asteapta Mihnea, noul ei prieten. e un pusti dragut, cu un cap mai inalt si cu doi ani mai mare; poarta bascheti in orice anotimp si nu-si scoate castile din urechi decat atunci cand face baie sau sta cu Medeea (uneori ii da si ei o casca si asculta impreuna).
in creierul lui agitat, notele se unduiesc senzual in acorduri de Rolling Stones (ii amintesc de vara, mare si zambete ametite de bere). e devreme inca, dar palmele lui sunt transpirate deja si fluturii se agita in stomac in cercuri concentrice si nebunesti...
duminică, 23 noiembrie 2008
Povesti de adormit copiii, Episodul 3 - "Sunt un ins încet."
o seara obisnuita...banala chiar, as putea spune. doi copii.... (sa le spunem asa. imi dau voie sa ii numesc cum vreau, de vreme ce eu scriu povestea asta. ar putea la fel de bine sa fie doi morcovi sau doua tricouri asortate sau poate doua biciclete, ba chiar si un catel cu o pisica sau doi soricei.) ochi frumosi. asta ar putea sa se cheme "privire in pamant" ....sauu poate...hmm...nu stiu....."necuraj"....oricum, ati prins voi ideea (nu-mi place cum suna "timiditate". nu-mi place deloc. ma face sa ma gandesc la ceea ce eu si rucsi numim "mironosite" sau "momai").
frig. vant. romantic. "something special". stangadreaptainainteinapoifiguricunoscutefumintunerictavanpodeaaltefiguricunoscute
dreaptastangainainteEAELmomentulwhow
undeva intre priviri s-a nascut o scanteie. mica, mica, miiica de tot. se legana usor in vant si le intorcea privirea unul spre altul din cand in cand sau ii gadila in colturile gurii si ii facea sa-si zambeasca naiv unul altuia.
frig. vant. romantic. "something special". stangadreaptainainteinapoifiguricunoscutefumintunerictavanpodeaaltefiguricunoscute
dreaptastangainainteEAELmomentulwhow
undeva intre priviri s-a nascut o scanteie. mica, mica, miiica de tot. se legana usor in vant si le intorcea privirea unul spre altul din cand in cand sau ii gadila in colturile gurii si ii facea sa-si zambeasca naiv unul altuia.
cu niste ochi mari (n-as putea sa descriu cat de frumosi erau) si cu inima cat un purice, au aprins scanteia mica, mica, miiica de tot. au transformat-o in suflet, i-au dat aripi si l-au lasat sa zboare.
pana unde? nimeni nu stie. mersul lor alb si nou cauta o cale numai buna pentru doua perechi de pasi usori de copii...
pana unde? nimeni nu stie. mersul lor alb si nou cauta o cale numai buna pentru doua perechi de pasi usori de copii...
miercuri, 12 noiembrie 2008
Povesti de adormit copiii, Episodul 2 - Gandacelul
e atata lumina de unde vine te-ntrebi caci doar ea e cu tine iar luna s-a pitit dupa un nor e atata caldura de unde vine te-ntrebi caci esti doar in tricou iar vantul bate nebun ia-o de mana citeste-i in stele minte-o ca e cea mai frumoasa cheam-o mai aproape langa pieptul tau sa simta si ea galopul inimii tale saruta-i gandacul de pe deget scoate-i din par firul de iarba ea iti va zambi si-si va aminti in iarba ce mireasma e-n aer de unde vine te-ntrebi cand usori iti acoperi chipul tau cu parul ei de catifea si cand ea se ridica auzi un cantec si te infiori caci este cantecul ei ia-o de mana citeste-i in stele minte-o ca e cea mai frumoasa cheam-o mai aproape langa pieptul tau sa simta si ea galopul inimii tale saruta-i gandacul de pe deget scoate-i din par firul de iarba ea iti va zambi si-si va aminti in iarba ia-o de mana citeste-i in stele minte-o ca e cea mai frumoasa cheam-o mai aproape langa pieptul tau sa simta si ea galopul inimii tale saruta-i dulceata de pe buze scoate-i din par firul de iarba ea iti va zambi si-si va aminti in iarba....
duminică, 9 noiembrie 2008
vineri, 7 noiembrie 2008
joi, 6 noiembrie 2008
La cules ingeri
...Din cand in cand
Un pocnet infundat
Ca la caderea
Unui fruct in iarba.
Cum trece timpul!
S-au copt si-au inceput sa cada
Ingerii:
S-a facut toamna si-n cer...
Ana Blandiana
luni, 3 noiembrie 2008
luni, 20 octombrie 2008
Povesti de adormit copiii, Episodul 1 - Pana Mea
A fost odata ca niciodata o pana. era o pana mica si gri, desprinsa din aripa unui porumbel din Piata Unirii, care zburase prea repede si vantul ii furase comoara mica inainte sa-si dea seama.
Vazandu-se singura, Pana isi zise ca poate nu-i chiar asa de rau sa zboare incotro o va duce vantu', asa ca isi puse linistita ochelarii de soare si se lasa pe spate. Vantul veni la prima statie si o duse in concediu prin toata tara, pentru ca se plictisise sa tot faca ture de una singura deasupra Iasului. Pana ajunse la mare, unde se bronza putin si bau o bere, insa litoralul era plin de cocalari, deci ii trimise un sms vantului sa vina s-o ia si sa mearga la munte. Dar inainte vantul se gandi sa ii arate macar capitala, deci facura escala pe Palatul Parlamentului. Sus, Pana gasi o panza de paianjen si se gandi sa sara cu parasuta. Abia aterizase in fata unui geam deschis, cand auzi:"Domnu Base', iar a venit niste ziaristi sa-si verse mucii in fata Palatului. Zice ca vrea conferinta de presa." Pana se uita uimita si nu-i venea sa creada. "La dracu', chiar am ajuns la presedinte. As putea sa-i cer un porumbel nou. Acusi vine iarna si n-am un' sa stau." Insa apoi se gandi ca ar putea sa sechestreze o vrabiuta si sari in gol pana la parter.
Vazandu-se singura, Pana isi zise ca poate nu-i chiar asa de rau sa zboare incotro o va duce vantu', asa ca isi puse linistita ochelarii de soare si se lasa pe spate. Vantul veni la prima statie si o duse in concediu prin toata tara, pentru ca se plictisise sa tot faca ture de una singura deasupra Iasului. Pana ajunse la mare, unde se bronza putin si bau o bere, insa litoralul era plin de cocalari, deci ii trimise un sms vantului sa vina s-o ia si sa mearga la munte. Dar inainte vantul se gandi sa ii arate macar capitala, deci facura escala pe Palatul Parlamentului. Sus, Pana gasi o panza de paianjen si se gandi sa sara cu parasuta. Abia aterizase in fata unui geam deschis, cand auzi:"Domnu Base', iar a venit niste ziaristi sa-si verse mucii in fata Palatului. Zice ca vrea conferinta de presa." Pana se uita uimita si nu-i venea sa creada. "La dracu', chiar am ajuns la presedinte. As putea sa-i cer un porumbel nou. Acusi vine iarna si n-am un' sa stau." Insa apoi se gandi ca ar putea sa sechestreze o vrabiuta si sari in gol pana la parter.
marți, 24 iunie 2008
luni, 19 mai 2008
vineri, 9 mai 2008
O tara de orase goale...
Fratilor va spun cinstit
Orasul m-a nenorocit
Hai sa ne mutam la mare
O tara de orase goale
Singura noastra scapare
Sa ramanem toti la mare...
Acu' mi-e dor...Fost-am la mare de 1-2 mai...ploaie, soare, Iris noaptea pe plaja...zambete peste zambete peste zambete....cantat in cur pe nisip...marea cantat cu noi...
marți, 15 aprilie 2008
vreauuu muntee
afara ploua....de ieri...am sa ma inec de atatia stropi...vreau o vacantza tare tare mult...azi am vazut intamplator poze de la Targul de Fete de la Muntele Gaina...in Apuseni...
duminică, 3 februarie 2008
joi, 31 ianuarie 2008
... cred ca in ultima perioada nu am prea vazut decat lucrurile aiurea si nu pe cele frumoase...si am cazut asa usurel, usurel intr-o semi-depresie dac pot sa-i spun asa... si tramvaiele uruie prea tare, oamenii se uita urat, comenteaza aiurea, dintr-o data toti parca arata extraordinar, numai omuletul din oglinda mea se stramba urat si-mi intoarce o imagine obosita si eventual un semn sugestiv cu degetu'...
solutia din punctul meu de vedere? am nevoie de o vacantza..eventual la tara sau la munte, sa n-am nicio grija si sa stau toata ziua sa fac numai ce vreau eu...daaar diin pacate, cred ca trebuie sa ma multumesc cu vacantza in care voi sta acasa sa dorm si sa citesc si poate ma voi plimba pana in copou daca am cu cine...
deocamdata nu-mi doresc decat o portie de paste si un castron urias cu inghetzata sii nani cred.... si celorlalti pamanteni care-s obositzi si satui de toate... o sa vina si randu nostru!
solutia din punctul meu de vedere? am nevoie de o vacantza..eventual la tara sau la munte, sa n-am nicio grija si sa stau toata ziua sa fac numai ce vreau eu...daaar diin pacate, cred ca trebuie sa ma multumesc cu vacantza in care voi sta acasa sa dorm si sa citesc si poate ma voi plimba pana in copou daca am cu cine...
deocamdata nu-mi doresc decat o portie de paste si un castron urias cu inghetzata sii nani cred.... si celorlalti pamanteni care-s obositzi si satui de toate... o sa vina si randu nostru!
marți, 29 ianuarie 2008
sâmbătă, 26 ianuarie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
