Goldfrapp

uuuuu...what does this button do?

azi am incercat un sentiment care mi cam lipsea de mult. frumos. imi place sa experimentez. am si o varsta la care imi permit, deci daca tot imi zic toti copchil, si ma mai si simt asa din cand in cand, hai sa vedeeem. azi am vorbit(corect ar fi sa spun ca am scris. m-am exprimat, in fine). whooow! eu vorbesc mult...cu putinii oameni cu care imi permit. care stiu ca's acolo si ma asculta si au tot fost acolo, si eu am fost acolo pt ei etc. in fine, prietenii. dar nu. azi am lasat sa iasa la iveala multe chestii care ma framantau oarecum. cui i le-am turnat in fata? unui om pe care il cunosc mai putin, evident. si oarecum ma simt mai bine...pe de o parte. pe de alta parte insa, intervine usor sentimentul care ma impiedica mereu sa vb ("de ce ti-as spune eu asta tie?" asta e intrebarea care ma face sa tac de multe ori). imi dau seama insa ca in acest caz, gandurile mele au fost receptate. atat. e ca si cum as fi avut un om in fata, care mi-ar fi spus: "zi! tot! acum! apoi eu am sa uit tot!". bineinteles ca mi-as dori sa nu fie asa acum, dar am senzatia ca chiar asa e. de aceea e oarecum bine. dispare penibilul. daca cuiva nu ii pasa prea mult de ce ai zis, e ok. stii ca aude si apoi le da la o parte. in acelasi timp e oarecum dezamagitor, pentru ca nu primesti decat feedback pur obiectiv(desi visezi la cai verzi pe pereti). dar e foarte bine. din asta se invata si uite asa crestem noi mari :) multumesc!

despre cat de cacat e ca nu merg la mare de 1 mai

vreau. sa fie liniste, sa merg la mare, sa o simt aproape, sa simt valurile reci numai putin, cu varful degetelor, sa fug pe plaja, la marginea apei, incaltata cu bocanci, sa fug apoi cu ochii inchisi catre nicaieri. sa fie acolo, pt mine, asa cum e mereu. e singurul loc ce mi ofera liniste si libertate deplina. atunci cand o vad pentru prima data, am senzatia ca am tanjit una dupa alta luni intregi...nimic nu se compara cu iubirea pe care i-o port marii, cu sentimentul ca ii apartin, ca-mi vorbeste in sunetul valurilor care se izbesc de tarm. iubesc sunetul ala. in orasul aglomerat si de cacat, sunetul ala nebun imi lipseste cel mai mult. si tanguitul pescarusilor. in oras imi lipseste linistea. linistea muntelui e binefacatoare, e deplina. linistea marii e ecoul insusi al libertatii. e imensitatea in care te regasesti si care te va primi mereu, aceeasi.
dar n-am bishtari de mare anu' asta. munte anyone? serios!

what's wrong?

hmm...zilele astea mi s-au intamplat niste chestii ciudate. majoritatea extrem de penibile, dar amuzante in mare. nu am sa le povestesc, pt ca sincer nu am chef (plus ca asta ar insemna sa-mi dau singura-n cap. si asa fac asta mereu involuntar).
Ideea e ca nu prea stiu pe unde ma aflu. lumea e un loc mic, asa spunem cu totii. chiar e. insa cand vine vorba de a gasi acel om pe care il cauti, ea devine enorma. si nu poti decat sa incerci. treaba e ca prea multe "incercari" din astea duc la indiferenta. nu e ca la piata cand trebuie sa alegi legaturile cu patrunjel sau pepenii...nu poti incerca la nesfarsit pana gasesti ceva ce-ti convine.
si stii ca totusi el, "the one and only" exista undeva acolo, ca e exact pe masura ta si speri ca il vei gasi la un moment dat.
ideea de singuratate sperie oamenii de regula. e pur si simplu o stare permanenta. nu cred ca e nici rea, nici buna. e pur si simplu acolo. o stare de inertie sentimentala, care te aduce la un anumit nivel de indiferenta. nu mai ai grija nimanui, desi cateodata iti doresti sa o ai, iti lipseste oarecum sentimentul de "semi-comfort" pe care il traiesti cu cineva alaturi.
te trezesti dimineata, nu zambesti cu gandul la nimeni, nu beti cafeaua impreuna, nu va sarutati, nu fumati tigara de dimineata, nu porti tricoul lui, nu-i simti mirosul pe perna, langa tine. in schimb mergi singur oriunde, iti bei cafeaua cu prietenii(poate), esti dintr-odata mult mai atent la toate din jurul tau. vezi ca e soare, ca e cald, ca sunt multi copii pe strada, vezi lalelele colorate cu care au impanzit astia orasul, vezi ca au inverzit copacii... ce faceam acum 2 ani pe vremea asta? si dintr-odata totul devine mai gri...dar trece..trece. afara e bine, oamenii sunt tot acolo, zambesti, la inceput putin fortat, apoi ceilalti iti zambesc inapoi si devine mai usor. incet, incet te simti mai bine, bei o bere, razi, muzica e si ea acolo si te face sa "go with the flow". e bine...

Bjork

Asa, ca de 1 aprilie...nu o pacaleala, ci o melodie draga mie.