
joi, 3 noiembrie 2011
when you tiptoe your way around everyone...

miercuri, 7 septembrie 2011
capsule wardrobe
So…what’s this about?
The concept of capsule wardrobe means owning a small amount of clothes, basic pieces and generally items that can be easily mixed and matched with others. The radical capsule wardrobe has 10-15 items and I am pretty sure that’s possible for men, but since I’m a girl and I am addicted to my stuff, I believe around 30 items should cover it.

Here you can find more suggestions and a list of items that a capsule wardrobe should have.
duminică, 28 august 2011
de oameni...
Pentru ca mi-e dor de sentimentul ala si pentru ca zilele astea nu avem timp, nu avem chef, avem lucruri mai bune si mai interesante de facut, ne e lene, nu ne pasa destul, vrem sa ne sune ei, vrem sa vorbim mai incolo, iar mai incolo nu vine niciodata
joi, 18 august 2011
New places, new ideas
Se cheama Freedom Colours:)
Feel free to visit!
duminică, 24 iulie 2011
am visat az'noapte'n vis...
marți, 19 iulie 2011
mneh
eee atata lumiiinaaaa de uuuuunde viiineee si tot asa invartindu'ma cu capul in nori in viteza lor de plimbare in forme pufoase de animale tesute cu ochii mintii gonim orbeste catre nicaieri spune-mi ai fost vreodata in tara nicaieri e locul ala de unde vine peter pan si unde toate se topesc intr-o lume cum vrei lumea mea are soare si ape albastre ia-ma de mana canta-mi alta lume
luni, 20 iunie 2011
e vara...
cort. munte si soare si vant. acolo da racoare. carari greu de urcat, bucurii. mi-e dor sa merg la munte. sau la mare, dar parca mai tare la munte. sa stau si sa tot stau in linistea aia incredibila si in tot verdele care nu se mai termina decat in varf, unde dai de albastru deschis si esti la propriu cu capul in nori cateodata...
a, si mi-e dor sa citesc Mircea Sântimbreanu, ca atunci cand eram mica...nici nu-mi vine sa cred cateodata ca nu mai sunt in clasa a V-a sau a VI-a...si mi-e dor si de coronitele de flori...
marți, 31 mai 2011
date a girl who reads...



So I found this on the internet a long time ago....and I thought it's so charming that everyone has to read it...
"Date a girl who reads. Date a girl who spends her money on books instead of clothes. She has problems with closet space because she has too many books. Date a girl who has a list of books she wants to read, who has had a library card since she was twelve.
At the other end we have this guy, who says you should date an illiterate girl.....or...maybe...
You Should Date An Illiterate Girl
Date a girl who doesn’t read. Find her in the weary squalor of a Midwestern bar. Find her in the smoke, drunken sweat, and varicolored light of an upscale nightclub. Wherever you find her, find her smiling. Make sure that it lingers when the people that are talking to her look away. Engage her with unsentimental trivialities. Use pick-up lines and laugh inwardly. Take her outside when the night overstays its welcome. Ignore the palpable weight of fatigue. Kiss her in the rain under the weak glow of a streetlamp because you’ve seen it in film. Remark at its lack of significance. Take her to your apartment. Dispatch with making love. Fuck her.
Let the anxious contract you’ve unwittingly written evolve slowly and uncomfortably into a relationship. Find shared interests and common ground like sushi, and folk music. Build an impenetrable bastion upon that ground. Make it sacred. Retreat into it every time the air gets stale, or the evenings get long. Talk about nothing of significance. Do little thinking. Let the months pass unnoticed. Ask her to move in. Let her decorate. Get into fights about inconsequential things like how the fucking shower curtain needs to be closed so that it doesn’t fucking collect mold. Let a year pass unnoticed. Begin to notice.
Figure that you should probably get married because you will have wasted a lot of time otherwise. Take her to dinner on the forty-fifth floor at a restaurant far beyond your means. Make sure there is a beautiful view of the city. Sheepishly ask a waiter to bring her a glass of champagne with a modest ring in it. When she notices, propose to her with all of the enthusiasm and sincerity you can muster. Do not be overly concerned if you feel your heart leap through a pane of sheet glass. For that matter, do not be overly concerned if you cannot feel it at all. If there is applause, let it stagnate. If she cries, smile as if you’ve never been happier. If she doesn’t, smile all the same.
Let the years pass unnoticed. Get a career, not a job. Buy a house. Have two striking children. Try to raise them well. Fail, frequently. Lapse into a bored indifference. Lapse into an indifferent sadness. Have a mid-life crisis. Grow old. Wonder at your lack of achievement. Feel sometimes contented, but mostly vacant and ethereal. Feel, during walks, as if you might never return, or as if you might blow away on the wind. Contract a terminal illness. Die, but only after you observe that the girl who didn’t read never made your heart oscillate with any significant passion, that no one will write the story of your lives, and that she will die, too, with only a mild and tempered regret that nothing ever came of her capacity to love.
Do those things, god damnit, because nothing sucks worse than a girl who reads. Do it, I say, because a life in purgatory is better than a life in hell. Do it, because a girl who reads possesses a vocabulary that can describe that amorphous discontent as a life unfulfilled—a vocabulary that parses the innate beauty of the world and makes it an accessible necessity instead of an alien wonder. A girl who reads lays claim to a vocabulary that distinguishes between the specious and soulless rhetoric of someone who cannot love her, and the inarticulate desperation of someone who loves her too much. A vocabulary, god damnit, that makes my vacuous sophistry a cheap trick.
Do it, because a girl who reads understands syntax. Literature has taught her that moments of tenderness come in sporadic but knowable intervals. A girl who reads knows that life is not planar; she knows, and rightly demands, that the ebb comes along with the flow of disappointment. A girl who has read up on her syntax senses the irregular pauses—the hesitation of breath—endemic to a lie. A girl who reads perceives the difference between a parenthetical moment of anger and the entrenched habits of someone whose bitter cynicism will run on, run on well past any point of reason, or purpose, run on far after she has packed a suitcase and said a reluctant goodbye and she has decided that I am an ellipsis and not a period and run on and run on. Syntax that knows the rhythm and cadence of a life well lived.
Date a girl who doesn’t read because the girl who reads knows the importance of plot. She can trace out the demarcations of a prologue and the sharp ridges of a climax. She feels them in her skin. The girl who reads will be patient with an intermission and expedite a denouement. But of all things, the girl who reads knows most the ineluctable significance of an end. She is comfortable with them. She has bid farewell to a thousand heroes with only a twinge of sadness.
Don’t date a girl who reads because girls who read are the storytellers. You with the Joyce, you with the Nabokov, you with the Woolf. You there in the library, on the platform of the metro, you in the corner of the café, you in the window of your room. You, who make my life so god damned difficult. The girl who reads has spun out the account of her life and it is bursting with meaning. She insists that her narratives are rich, her supporting cast colorful, and her typeface bold. You, the girl who reads, make me want to be everything that I am not. But I am weak and I will fail you, because you have dreamed, properly, of someone who is better than I am. You will not accept the life that I told of at the beginning of this piece. You will accept nothing less than passion, and perfection, and a life worthy of being storied. So out with you, girl who reads. Take the next southbound train and take your Hemingway with you. I hate you. I really, really, really hate you.
duminică, 29 mai 2011
Iepuraşul de sesiune


Aşa mi-a venit mie în cap dupa ce m-am trezit şi am deschis iar cursul. Studentul e un animal de sesiune. Tre să fie mai multe specii din astea, da' eu crecă' sunt iepuraş de sesiune. Ce face un iepuraş de sesiune? Păi se agită. Se gandeşte cât are de învăţat şi neuronii fac tumbe şi acrobaţii şi urlă la fiecare câteva minute...ore..depinde. Şi deschide cărti, caiete, învaţă, intră în priză şi goneşte către linia de sosire cu mare viteză. Nu ştiu cât de bine vă sună termenul de "cramming", dar am descoperit că în Filipine termenul ăsta înseamnă că se învaţă cu o oră-două, cel mult trei înainte. So technically I'm not a crammer, că nu fac nani în timpul semestrului. Nu învăţ sistematic pe parcurs, dar mai stau uneori cu urechile ciulite, chiar şi atunci când desenez sau citesc o carte complet off topic pe sub masă. Şi e fain aşa. În sesiune totul seamănă cu un puzzle, ale cărui piese cad frumos la loc şi cam aia e:)
Acuma mi-am amintit de povestea cu ţestoasa şi iepuraşul, probabil de aici m-am şi luat cu treaba asta. Trebuie să fie şi ţestoase de sesiune. Cu toate că e incorect spus "de sesiune", pentru că ţestoasele astea încete cu carapacea lor grea învaţă lent, organizat, compartimentat şi zilnic dacă se poate. Nu zice nimeni că e rău, aşa ar fi ideal, dar mai sunt şi ţestoasele poetese, la care întâlnim un fenomen fascinant de memorare şi recitare. Lor le place atât de mult ceea ce citesc, încât vor să ştie fiecare cuvânt. Ele ştiu că arta e uneori de neînţeles, mai ales poezia, aşa că dimensiunile ezoterice ale cursului nu trebuie descifrate. De vreme ce recită atât de frumos, cine mai are nevoie de explicaţii?:)
Şi tre să mai fie şi câte'un greiere din ăsta, care chiar face cramming şi uneori îi mai şi iese...sau dacă nu, găseşte o furnică generoasă (una la un milion) şi iese cumva din movila de culoare maro pe care şi-a construit-o.
Cam asta-i, nu?

duminică, 22 mai 2011
because horses are special









photos:
www.google.com
http://www.etsy.com/shop/lechevalthehorse
vineri, 29 aprilie 2011
cu spor ii bat, ca pe ei nu-i doare, pe campi adica
si cu nunta regala...ce frumos ii statea asa fericita lu' Kate cu un zambet cat juma' de fata si rochia ei alba si printul ei pe cal alb...si vaaai, ce frumos e sa fii printesa...
but it's all bullshit, asta nu se intampla asa random, oamenii normali sunt prea varza ca sa mai si viseze, nop, not even going that way
ma simt ca un perpetuum mobile cu baterii proaste
ce pacat ca n-am facut baschet sa fiu si eu mai inalta
how?
de ce n-am crema hidratanta?
de ce nu in Brazilia la soare?
urasc intrebarile, pe toate, asa urate si mari si enervante, scrise asa apasat
si ziua clasei muncitoare trece furisandu-se neobservata si cocosata ca la Notre Dame, ca e in weekend si nu merita atentie
si mi-am luat o carte de la elefant cu multumiri unui anume loc ce elibereaza prin unde muzici prietenoase urechilor noastre
tare-as vrea sa existe si o lume paralela ideala uneori, cam cum ai deschide frigiderul sa iei inghetata...
duminică, 24 aprilie 2011
yeeey

ma uitam la america's next top model sezonu 7 [din cele 16!!!] si imi place mult reality showu' asta. si's 2 surori gemene, iar una dintre ele si-a dat seama ca s-ar putea sa fie pe invers. drama drama shit etc. dar cel mai sweet mi s-a parut cat de mult sprijin primea de la sora ei si mama ei.
like seriously, how much do I miss that? sprijin neconditionat si toate alea care iti netezesc drumul si'ti fac existenta mai usoara... mi-as fi dorit atat de mult sa am o sora pe bune, pe care s-o simt aproape de mine..inca de cand eram mica imi lipsea atunci cand ma jucam cu papusile..pe bune, o sora e mult mai aproape de tine decat ar fi parintii sau prietenii. she's there, n-ai cum sa te certi cu ea si sa dispara, sa nu mai vorbeasca cu tine sau sa se prefaca ca nu existi si sa te ignore. cel putin nu pt mult timp. it's freakin' family, you can't resign from it.
anybody wanna be there for me unconditionally?

miercuri, 20 aprilie 2011
luni, 7 martie 2011
joi, 17 februarie 2011
omul şi biblioteca lui...
Şi poate idei ar fi...ştiu...mi-e aşa de lene şi chef de altceva...de obicei de orice altceva în afară de ce ar fi de făcut...
Afară e înnorat şi parcă mai puţin entuziasm. Chiar cred că etuziasmul şi energia mea sunt direct proporţionale cu cantitatea de lumină sau indicele crescând al radiaţiei solare sau ce-o mai fi şi cum s-o mai chema lumina soarelui. Păi cum să scoţi nasu cu entuziasm înainte de 11 dimineaţa (unii ar numi asta aproape prânz, pentru mine e ,,comsi-comsa" ca să zic aşa. Ştiu şi franceză, nu-i problemă), la minus multe grade şi minus iniţiativă şi proactivitate. Şi cum să mergi să înveţi la bibliotecă (acasă ai internet, măcar acolo toată lumea învaţă) când marea bibliotecă, cea de la facultatea pe care am ales-o cel puţin, arată ca un restaurant comunist în paragină şi îţi vine să fugi mâncând pământul? Cărţi ar fi, nu zic...dar de ce să stea încuiate....toată bucuria mea de a fi într-o bibliotecă este să văd rafturi multe pline cu cărţi, sa pot să le miros (mi se pare că volumele vechi au un miros aparte, deloc neplăcut). Ori dacă sunt încuiate, înseamnă că oamenii le-au rupt sau mâzgâlit sau vandalizat în vreun fel, ceea ce e trist. De ce să nu văd eu cărţile mele pentru că le rup unii? Şi la sala de lectură nu este parchet care să scârţaie aşa puţin....e doar ciment rece şi urât...Ştiiiu, carte faci oriunde dacă vrei. Şi aşa este. Dar dacă se poate mai bine, la nivel universitar aşa...de ce să nu? Măcar buda din bibliotecă e mai ok decât aia de la facultate. Se cunoaşte că nu o frecventează la fel de mulţi.
Mi-e dor de sala de lectură de la Asachi...care s-a închis, că trebuie să evoluăm, modernizăm Palatul şi nu mai avem loc de cărţi. Am fost tristă când s-a închis, chiar şi temporar. Ştiam că o sa dureze ceva până transformă ăştia singurul edificiu emblematic pt Iaşi în palat de bulibaşă. Poate măcar biblioteca rămâne în picioare când se redeschide...Şi e scump să-ţi permiţi cărţi...le-au scumpit ăştia într-o veselie. De ce??? Faine iniţiativele din seria ,,iei ziaru, iei şi cartea", am văzut oameni care s-au apucat de citit aşa. Dar totuşi...mai sunt şi alte cărţi. Unde e plăcerea să mergi în librărie şi să răsfoieşti până îţi fug ochii şi să cumperi cărţi cu drag? Nu numai ce pică la ziar săptămâna asta... Lăudabilă ideea oricum, asta e sigur. Şi ce scumpe sunt cărţileeee, am mai zis asta odată, dar chiar sunt! Era un magazin în franţuzia care se chema ,,Monalisait" şi aveau cărţi aşa faine şi ieftine, cu reduceri substanţiale...nu în bătaie de joc. Şi la reduceri nu erau cele mai proaste cărţi, cum se face aici, la orice magazin (mai ales la haine, unde daca ai reduceri, ori sunt hainele cele mai urâte, ori preţul s-a mărit înainte de reduceri, deci nu faci nici o afacere...)! Şi mai erau un fel de anticariate pe stradă....nu dărăpănate, magazine întregi cu cărţi de 50 de cenţi... Eh, vrabia mălai visează:)
Până atunci, îmi rămâne BCU, unde n-am ajuns decât ca sa-mi fac permis. Dar am văzut eu pe geam ce frumos e sus. Aş merge puţin pe-acolo :)Poate ne lasă şi cu cafea...dacă n-au fost deja unii care să o verse pe cărţi, ca să facă o regulă şi pentru asta...
duminică, 6 februarie 2011
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
joi, 20 ianuarie 2011
vaco!
vineri, 7 ianuarie 2011
duminică, 2 ianuarie 2011
nu place
nu stiu cum functioneaza clepsidra asta, da' nu-mi place prea mult...nici vartejul si culorile, nici joaca de-a baba oarba, lenea si dezinteresul, lipsa, nu-mi plac golurile de aer...sau de altceva. nici ideile tari dizolvate ca fumul in aer sau baloanele care zboara spre crengi sau dorintele sau zambetele fortate
nu-mi plac masinile care ma stropesc si bateriile care se termina cand nu trebuie, ploaia rece toamna fara umbrela, negru' sub unghie, manusile de punga pe care le pun astia in cutiile cu vopsea, mancarea proasta, filmele cu final trist, papucii care put, foarfecele care nu taie bine, painea tare, prizele care fac poc si scot artificii, boldurile invizibile cazute pe covor, hartiile multe degeaba, faptu ca prosoapele se murdaresc, oja galbena, gentile cu firmituri, cearsafurile sifonate, prinzatorile de par care se rup prea repede, lumea multa la un loc, mai ales daca vorbesc toti, mascatii de anu' nou, oamenii care au convingerea ca te cunosc bine, momentele de tacere penibila...cu greieri ca-n filme [momente diferite de alea cu liniste buna alaturi de oameni care stiu sa taca], gheata, firele de par din cada sau de pe sapun, praful, sucul varsat pe orice, zaharul in ceai sau alte bauturi, scamele, petele imposibile, insectele, pungile care se rup cand nu vrei, becurile arse de pe casa scarii, mirosul de pipi pe strada, boschetarii insistenti, oamenii care se scobesc in nas in public, manelele, basescu si tot neamu' lui, faptul ca nu-s autobuze destule si tre sa te strivesti in astea care exista, controlorii nesimtiti, oamenii pentru care esti acolo, da' care nu-s, rozatoarele, copacii care-ti scutura chestii in cap, ninsoarea drept in fata s.a.m.d.