required field not blank.

ne trezim dimineața cu ochii lipiți de la atata somn sau nesomn. nu mai știi coordonatele lumii tale. toate se amestecă și ajungi să te întrebi dacă nu cumva ai și tu o planetă mică ciudată ca micul prinț și toate din jur sunt proiecția propriei tale minți. mama, c faină e melodia asta. da, și te agiți ca o drosofila melanogaster care alunecă de amețită ce e în spuma albă a paharului de bere și nu se așteaptă să devină proteină.
nup, dar zbori și uraganul ăsta e puternic [de fapt e aerul condiționat, da dacă tu nu ești decât o drosofilă, cum plm să ai idee că marele tău univers e o sufragerie..]
și uite așa, mititico, se lovesc muștele de pereți. poc. poc. muștele își suflă mucii într-un prosop de hârtie și se usucă fluturându-se anemic. muștele beau o gură de bere să nu se deshidrateze. măsoară cele două degete de spumă înot, ca pe adâncimea unui jacuzzi imens, ca un siloz. noroc de muzică. nu știe lumea ce pierde, băi, voi ăia care n-ascultați nici un căcat, manelarii, alo shcâdâm shcâdâm, băgați bă băieți nește muzică normală, s-ar putea să aibă efect de lobotomie. ayee, cum ar zice maiiina.
nopțile sunt cele mai tari. chiar și când te simți de rahat. pentru că nu tre să faci nimic, doar stai acolo cu liniștea/muzica/sticla ta și te uiți la lume cum doarme. te plimbi cu gândurile tale de mână, vă plângeți împreună de diverse, mai una, mai alta. ziua nu, ziua tre să sari în papuci, tre să fii ok, tre să zâmbești, să-ți faci bine treaba, să faci frumos la lume. noaptea e pentru calm și un fel de stop motion pentru toate care ziua nu stau locului defel. le pune așa pe pauză. toate luminile, oamenii, chiar și mașinile. și pe tine, mic acolo, singurul punct treaz din univers, care gravitează în jurul lui, că doar deh..stăm acolo. cum zicea marin sorescu,  o banca de lemn in mijlocul marii [...] un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului. iaca fix așa e noaptea, stai în mijlocul sufletului tău, ca pe o bancă în mijlocul mării și cu amândouă mâinile [cu amândouă, da?], cu amândouă mâinile îți ții capul, creierul întreg, ca și cum gestul ăsta mic fizic ar funcționa exact pentru sprijin, cum stau tijele alea metalice goale și scorojite să țină de teiu lu eminovici. da, băi...

de ce mi-e frica

mi-e frica sa nu fi facut prea putine lucruri frumoase pentru mama.
mi-e frica sa nu-si aminteasca bunicii numai de zilele in care i-am enervat, in loc de alea in care ma laudam numai cu 10.
mi-e frica sa nu ne luam toti de mana si sa murim odata (desi bunica mi-a promis ca nu se intampla asa ceva cand eram mica).
mi-e frica ca n-am iubit-o destul pe mama si ca nu i-am aratat niciodata ca simt mai mult decat un perete scorojit.
mi-e frica sa nu fi fost prea putin alaturi de putinii mei prieteni, atunci cand chiar au avut nevoie de mine cu adevarat.
mi-e frica sa nu-i fie dor de mine lu' Asha si sa nu ma deteste cu sufletul ei bun de caine ca am dat-o pentru ca era prea mare pentru camera mea mica.
mi-e frica sa cresc mare si in acelasi timp ma tem ca n-am sa cresc niciodata destul de mare cat sa trec peste toate dramele astea mici.
mi-e frica sa am un job intr-un birou cu niste colegi mediocri si un sef arogant si inchis la minte.
mi-e frica sa nu ma satur intr-o buna zi de Iasul in care traiesc si sa fug unde vad cu ochii, fara sa ma intorc vreodata.
mi-e frica sa nu-mi pierd intr-o buna zi tot calmul si rabdarea monumentala, invatate in anii de lupte cu mine.
mi-e frica sa nu pierd tot si sa ajung homeless.
mi-e frica sa nu-mi pierd dragul de a canta, fie si sub dus, cu toata inima, cat sa dispara toate relele.
mi-e frica de singuratate uneori.
mi-e frica sa nu-mi pierd mintile si sa ajung sa vorbesc cu mai multe alter ego-uri stranii.
mi-e frica sa fac din orice o amintire si sa nu mai suport nimic.
mi-e frica de ideea de a face din singuratate o zona de comfort.
mi-e frica sa incetez cu totul si cu totul sa-mi pese de altii.
mi-e frica sa incetez sa-mi fac iluzii.

don't be scared

to be small and insignificant, for when you are at your worst, you learn the most.
when you feel lonely and cold, that's when you learn if there is anyone for you or not.
when you are in need, you will know who is willing to lend a hand.
when you smile, only a few people will know what your smile means: if it's for real, you're sad inside, you're being sarcastic or just melancholic and filled with memories of past times.
when you're well, you will know who do you feel the need to share it with. and you will see who loves you enough to be happy for your happiness.
when you're annoying, you will see who can stand you.
when you can do better, you will see who cares enough to let you know.
when you feel you've shut down, you'll see who can open up for you and let you inside their life without making you feel like walking on eggshells.

tralalala

haha, m-am trezit dimineata si mi-am dat 2 palmeee :D

atra inseamna negru intr-o anume limba

ma uitam pe pagina alba in timp ce tineam apasat insistent si pasiv-agresiv tasta A. dupa randuri intregi de imprimeu ciudat alfabetic retardat am aplicat salvatoarea combinatie ctrl+a+del si foaia alba a redevenit calma, ca un sanatoriu de boli mintale, imaculat, dar creepy, pentru ca stii ce-i poate pielea.

si pentru ca lucrurile n-au cum sa fie perfecte, am dat play. si vocea tipului de la scorpions mi-a tinut creierul in maini, asa cum face si acum. abstract, nu? ferice de oamenii fara limite si lamentari in gandire.

nu, nimic nu e mai bun ca o liniste pentru o seara grea. inchipuie-ti o zi cumplita plina de altii care au o zi buna si care-ti umplu foaia alba cu mugete si imagini diforme. n-ai vrea asta daca esti ca mine, pun pariu. dar e foarte probabil sa nu fii. de fapt, sansa sa crezi la fel e aproape infima. dar poate e vreo sansa ca si tu sa iti umpli vidul din creier cu vocea de pe youtube care imi lipeste mie bucatile la loc.

in seara asta ma fac bruneta. numai ca sa vad cum e, n-am mai fost niciodata. sau poate pentru ca imi doresc neaparat ca macar aceasta carcasa pe care o afisez cu mandrie, la fel ca voi toti, sa fie impecabila ca foaia alba pe care mi-e greu s-o umplu cu randuri din cand in cand.

stele copaci orez cu legume la punga

pentru gurile de aer proaspat atunci cand ti-e sila de lucrurile coplesitoare din jur, pentru zilele in care ai narghilea si culmea, ai si aroma si carbuni fix langa, pentru toti oamenii care zambesc din inima si le simti caldura, pentru noptile clare, cu stele multe. pentru cerul ala incredibil de albastru fara nici un nor de zi fierbinte de vara, pentru valuri si dealuri, pentru pietrele din rucsaci, pentru nisipul din bocanci, pentru ploile care te spala de orice rahat din creier, pentru diminetile in care te trezesti ca la tara si te intrebi pentru 2 secunde unde esti, iar apoi iti dai seama ca e ok chiar daca nu esti acasa. pentru ca uneori uiti sa te uiti spre varf si plangi de greul urcusului, pentru ca studiile spun ca peste ani mintea ta iti va multumi pentru toate lucurile spontane si neobisnuite, dar frumoase. pentru cafea neagra dimineata, pentru save water, drink beer seara, pentru linistea dinauntru, pentru toate zilele cu soare din lume, pentru toata muzica buna din univers, pentru paturici calduroase, pentru apa calda cand e, pentru ca exista lucruri care te fac sa zambesti. de aia. pentru marina, care face poza la crini si crinii put si eu injur. pentru ca masurarea grosimii stratului de fond de ten chiar nu e o prioritate si sigur nici o necesitate. nani.

when you tiptoe your way around everyone...

when you tiptoe your way around everyone...it kinda feels they're all mocking you.

aparent nu sunt un om funny. nu sunt un om fun to be around. nu pt toata lumea at least, but perfection is soooo incredibly boring...and I kinda enjoy my company

si atunci cum facem? pai atunci bem un ceai, eu cu mine. si citim din reviste. din decat o revista. si facem pasari de hartie si le lasam sa zboare cu ganduri cu tot. coloram cu albastru de valuri si cer si facem si stele multe ca niste licurici...si ne dam in hamace prinse intre copaci cu pasari colorate si muzica lina si acorduri fine care te mangaie cu fiecare sunet si te strang si te poarta departe si deja realitatea e o gluma buna si mirosul

cald de acasa te tine in palme si e bine...

capsule wardrobe

So…what’s this about?

The concept of capsule wardrobe means owning a small amount of clothes, basic pieces and generally items that can be easily mixed and matched with others. The radical capsule wardrobe has 10-15 items and I am pretty sure that’s possible for men, but since I’m a girl and I am addicted to my stuff, I believe around 30 items should cover it.

Here you can find more suggestions and a list of items that a capsule wardrobe should have.

de oameni...

Aluneca zilele de vara ca pe un tobogan, bate vantul a racoare placuta, bronzul se dizolva la fiecare dus, iar marea...marea e tot acolo si se leagana intruna calm. Pretutindeni sunt oameni aflati la o distanta fizica mai mare sau mai mica unii de altii. Dar asa cum s-ar putea crede, nu distanta fizica sapa prapastii, ci cea emotionala. Goluri intregi de vorbe nespuse, care stau acolo, chiar la intersectia creierului cu inima, si, cumva, sufocate de ganduri, isi reiau locul cuminti in sertare. So here I am (pentru ca uneori e pur si simplu mai usor sa incepi in engleza...iti taie din frici si fastaceli), cu gandul la oamenii pe care ii simt aproape-departe, la o distanta ambigua, la care tin, dar carora nu le arat destul cat sa se faca verde chestia aia de deasupra capului, ca in Sims, si sa scrie "You have now become friends with X!". I mean real friends. The kind of friends that you call at night asking for a kind word or for a hug, the people that you call when you're happy or when you just wanna share stuff with.
Pentru ca mi-e dor de sentimentul ala si pentru ca zilele astea nu avem timp, nu avem chef, avem lucruri mai bune si mai interesante de facut, ne e lene, nu ne pasa destul, vrem sa ne sune ei, vrem sa vorbim mai incolo, iar mai incolo nu vine niciodata

New places, new ideas

Got a new place for the stuff in my mind. Scriind aici tot ce'mi roade mintea, m'am gandit ca vreau si un loc mai altfel, in care sa nu torn musai tot ce mi zboara prin cap. Asa ca am facut o chestie mai readable, unde am sa povestesc despre tot felul de lucruri la care ma gandesc:)
Se cheama Freedom Colours:)
Feel free to visit!

am visat az'noapte'n vis...

...nimic special despre noi...suntem creaturi bipede, ne fabricam vise ca panze de paianjen si uneori copii pe care sa avem satisfactia ca i-am crescut si am facut ceva bun cu viata noastra. e mai mult de atat, toate firele de iarba, furtunile cu tunete si fulgere, copacii verzi si ploile de vara care te spala de ganduri si te lasa alb ca o foaie de hartie, palmele transpirate si golurile din stomac atunci cand oameni apar la orizont si'ti trec prin creier ca un glont de calibru mare, il fac bucati, ca si cum ai zdrobi un pepene si picioarele se inmoaie si se dizolva ca niste pufuleti uzi si pielea se strange imbibata in apa...pastram esenta, schimbam doar forma, ne facem rauri subterane si curgem nevazuti pe sub talpi straine...ciudata senzatie, ca si cum ai trai pe un tobogan fara sfarsit si ar fi atat de lin mereu sa aluneci si gandurile tale sa fie departe...numai muzica ramane la fel...cate lumi se ascund in fiecare cuvant...u'd never know...cate fire ne completeaza circuitele din mansarda...

mneh

frici ca un ghem de sarma ghimpata care se rostogoleste in stomac si sughituri sarate cu picaturi care curg si prin vene tot rauri sarate trec ca si pe obraji pe umeri si in suvitele de par ce cad lin dupa urechi si pe gat...ia-ma de mana, du-ma acasa, unde e acasa intr-un loc verde unde canta pasari si vantul bate mereu ca intr-o seara de vara nu-i nici un cantec sa aline ca vocea soptita tine-mi creierul intreg cu capul in maini intr-un cantec nepamantean ma simt extraterestra iar merg invers in lumea asta nebuna
eee atata lumiiinaaaa de uuuuunde viiineee si tot asa invartindu'ma cu capul in nori in viteza lor de plimbare in forme pufoase de animale tesute cu ochii mintii gonim orbeste catre nicaieri spune-mi ai fost vreodata in tara nicaieri e locul ala de unde vine peter pan si unde toate se topesc intr-o lume cum vrei lumea mea are soare si ape albastre ia-ma de mana canta-mi alta lume

e vara...

mi-e dor de tren cu soare...sa stau asa si sa ma duca nicaieri...doar de dragul de a merge intr-un compartiment gol, doar eu cu linistea si gandurile mele... (stiu, e vara, caldura mare, compartimentele sunt mereu pline. totusi, e bucata mea, o fac cum vreau eu. compartimentul gol, deci. si racoare. si soare)...pe geam numai copaci la distanta, dealuri, bucati de munte, ape, oi, vaci, totul mioritic.
cort. munte si soare si vant. acolo da racoare. carari greu de urcat, bucurii. mi-e dor sa merg la munte. sau la mare, dar parca mai tare la munte. sa stau si sa tot stau in linistea aia incredibila si in tot verdele care nu se mai termina decat in varf, unde dai de albastru deschis si esti la propriu cu capul in nori cateodata...
a, si mi-e dor sa citesc Mircea Sântimbreanu, ca atunci cand eram mica...nici nu-mi vine sa cred cateodata ca nu mai sunt in clasa a V-a sau a VI-a...si mi-e dor si de coronitele de flori...

date a girl who reads...

So I found this on the internet a long time ago....and I thought it's so charming that everyone has to read it...

"Date a girl who reads. Date a girl who spends her money on books instead of clothes. She has problems with closet space because she has too many books. Date a girl who has a list of books she wants to read, who has had a library card since she was twelve.

Find a girl who reads. You’ll know that she does because she will always have an unread book in her bag.She’s the one lovingly looking over the shelves in the bookstore, the one who quietly cries out when she finds the book she wants. You see the weird chick sniffing the pages of an old book in a second hand book shop? That’s the reader. They can never resist smelling the pages, especially when they are yellow.

She’s the girl reading while waiting in that coffee shop down the street. If you take a peek at her mug, the non-dairy creamer is floating on top because she’s kind of engrossed already. Lost in a world of the author’s making. Sit down. She might give you a glare, as most girls who read do not like to be interrupted. Ask her if she likes the book.

Buy her another cup of coffee.

Let her know what you really think of Murakami. See if she got through the first chapter of Fellowship. Understand that if she says she understood James Joyce’s Ulysses she’s just saying that to sound intelligent. Ask her if she loves Alice or she would like to be Alice.

It’s easy to date a girl who reads. Give her books for her birthday, for Christmas and for anniversaries. Give her the gift of words, in poetry, in song. Give her Neruda, Pound, Sexton, Cummings. Let her know that you understand that words are love. Understand that she knows the difference between books and reality but by God, she’s going to try to make her life a little like her favorite book. It will never be your fault if she does.

She has to give it a shot somehow.

Lie to her. If she understands syntax, she will understand your need to lie. Behind words are other things: motivation, value, nuance, dialogue. It will not be the end of the world.

Fail her. Because a girl who reads knows that failure always leads up to the climax. Because girls who understand that all things will come to end. That you can always write a sequel. That you can begin again and again and still be the hero. That life is meant to have a villain or two.

Why be frightened of everything that you are not? Girls who read understand that people, like characters, develop. Except in the Twilight series.

If you find a girl who reads, keep her close. When you find her up at 2 AM clutching a book to her chest and weeping, make her a cup of tea and hold her. You may lose her for a couple of hours but she will always come back to you. She’ll talk as if the characters in the book are real, because for a while, they always are.

You will propose on a hot air balloon. Or during a rock concert. Or very casually next time she’s sick. Over Skype.

You will smile so hard you will wonder why your heart hasn’t burst and bled out all over your chest yet. You will write the story of your lives, have kids with strange names and even stranger tastes. She will introduce your children to the Cat in the Hat and Aslan, maybe in the same day. You will walk the winters of your old age together and she will recite Keats under her breath while you shake the snow off your boots.

Date a girl who reads because you deserve it. You deserve a girl who can give you the most colorful life imaginable. If you can only give her monotony, and stale hours and half-baked proposals, then you’re better off alone. If you want the world and the worlds beyond it, date a girl who reads.

Or better yet, date a girl who writes."

— Rosemary Urquico

At the other end we have this guy, who says you should date an illiterate girl.....or...maybe...

You Should Date An Illiterate Girl

Jan. 19, 2011

By Charles Warnke

Date a girl who doesn’t read. Find her in the weary squalor of a Midwestern bar. Find her in the smoke, drunken sweat, and varicolored light of an upscale nightclub. Wherever you find her, find her smiling. Make sure that it lingers when the people that are talking to her look away. Engage her with unsentimental trivialities. Use pick-up lines and laugh inwardly. Take her outside when the night overstays its welcome. Ignore the palpable weight of fatigue. Kiss her in the rain under the weak glow of a streetlamp because you’ve seen it in film. Remark at its lack of significance. Take her to your apartment. Dispatch with making love. Fuck her.

Let the anxious contract you’ve unwittingly written evolve slowly and uncomfortably into a relationship. Find shared interests and common ground like sushi, and folk music. Build an impenetrable bastion upon that ground. Make it sacred. Retreat into it every time the air gets stale, or the evenings get long. Talk about nothing of significance. Do little thinking. Let the months pass unnoticed. Ask her to move in. Let her decorate. Get into fights about inconsequential things like how the fucking shower curtain needs to be closed so that it doesn’t fucking collect mold. Let a year pass unnoticed. Begin to notice.

Figure that you should probably get married because you will have wasted a lot of time otherwise. Take her to dinner on the forty-fifth floor at a restaurant far beyond your means. Make sure there is a beautiful view of the city. Sheepishly ask a waiter to bring her a glass of champagne with a modest ring in it. When she notices, propose to her with all of the enthusiasm and sincerity you can muster. Do not be overly concerned if you feel your heart leap through a pane of sheet glass. For that matter, do not be overly concerned if you cannot feel it at all. If there is applause, let it stagnate. If she cries, smile as if you’ve never been happier. If she doesn’t, smile all the same.

Let the years pass unnoticed. Get a career, not a job. Buy a house. Have two striking children. Try to raise them well. Fail, frequently. Lapse into a bored indifference. Lapse into an indifferent sadness. Have a mid-life crisis. Grow old. Wonder at your lack of achievement. Feel sometimes contented, but mostly vacant and ethereal. Feel, during walks, as if you might never return, or as if you might blow away on the wind. Contract a terminal illness. Die, but only after you observe that the girl who didn’t read never made your heart oscillate with any significant passion, that no one will write the story of your lives, and that she will die, too, with only a mild and tempered regret that nothing ever came of her capacity to love.

Do those things, god damnit, because nothing sucks worse than a girl who reads. Do it, I say, because a life in purgatory is better than a life in hell. Do it, because a girl who reads possesses a vocabulary that can describe that amorphous discontent as a life unfulfilled—a vocabulary that parses the innate beauty of the world and makes it an accessible necessity instead of an alien wonder. A girl who reads lays claim to a vocabulary that distinguishes between the specious and soulless rhetoric of someone who cannot love her, and the inarticulate desperation of someone who loves her too much. A vocabulary, god damnit, that makes my vacuous sophistry a cheap trick.

Do it, because a girl who reads understands syntax. Literature has taught her that moments of tenderness come in sporadic but knowable intervals. A girl who reads knows that life is not planar; she knows, and rightly demands, that the ebb comes along with the flow of disappointment. A girl who has read up on her syntax senses the irregular pauses—the hesitation of breath—endemic to a lie. A girl who reads perceives the difference between a parenthetical moment of anger and the entrenched habits of someone whose bitter cynicism will run on, run on well past any point of reason, or purpose, run on far after she has packed a suitcase and said a reluctant goodbye and she has decided that I am an ellipsis and not a period and run on and run on. Syntax that knows the rhythm and cadence of a life well lived.

Date a girl who doesn’t read because the girl who reads knows the importance of plot. She can trace out the demarcations of a prologue and the sharp ridges of a climax. She feels them in her skin. The girl who reads will be patient with an intermission and expedite a denouement. But of all things, the girl who reads knows most the ineluctable significance of an end. She is comfortable with them. She has bid farewell to a thousand heroes with only a twinge of sadness.

Don’t date a girl who reads because girls who read are the storytellers. You with the Joyce, you with the Nabokov, you with the Woolf. You there in the library, on the platform of the metro, you in the corner of the café, you in the window of your room. You, who make my life so god damned difficult. The girl who reads has spun out the account of her life and it is bursting with meaning. She insists that her narratives are rich, her supporting cast colorful, and her typeface bold. You, the girl who reads, make me want to be everything that I am not. But I am weak and I will fail you, because you have dreamed, properly, of someone who is better than I am. You will not accept the life that I told of at the beginning of this piece. You will accept nothing less than passion, and perfection, and a life worthy of being storied. So out with you, girl who reads. Take the next southbound train and take your Hemingway with you. I hate you. I really, really, really hate you.

Iepuraşul de sesiune

Aşa mi-a venit mie în cap dupa ce m-am trezit şi am deschis iar cursul. Studentul e un animal de sesiune. Tre să fie mai multe specii din astea, da' eu crecă' sunt iepuraş de sesiune. Ce face un iepuraş de sesiune? Păi se agită. Se gandeşte cât are de învăţat şi neuronii fac tumbe şi acrobaţii şi urlă la fiecare câteva minute...ore..depinde. Şi deschide cărti, caiete, învaţă, intră în priză şi goneşte către linia de sosire cu mare viteză. Nu ştiu cât de bine vă sună termenul de "cramming", dar am descoperit că în Filipine termenul ăsta înseamnă că se învaţă cu o oră-două, cel mult trei înainte. So technically I'm not a crammer, că nu fac nani în timpul semestrului. Nu învăţ sistematic pe parcurs, dar mai stau uneori cu urechile ciulite, chiar şi atunci când desenez sau citesc o carte complet off topic pe sub masă. Şi e fain aşa. În sesiune totul seamănă cu un puzzle, ale cărui piese cad frumos la loc şi cam aia e:)
Acuma mi-am amintit de povestea cu ţestoasa şi iepuraşul, probabil de aici m-am şi luat cu treaba asta. Trebuie să fie şi ţestoase de sesiune. Cu toate că e incorect spus "de sesiune", pentru că ţestoasele astea încete cu carapacea lor grea învaţă lent, organizat, compartimentat şi zilnic dacă se poate. Nu zice nimeni că e rău, aşa ar fi ideal, dar mai sunt şi ţestoasele poetese, la care întâlnim un fenomen fascinant de memorare şi recitare. Lor le place atât de mult ceea ce citesc, încât vor să ştie fiecare cuvânt. Ele ştiu că arta e uneori de neînţeles, mai ales poezia, aşa că dimensiunile ezoterice ale cursului nu trebuie descifrate. De vreme ce recită atât de frumos, cine mai are nevoie de explicaţii?:)
Şi tre să mai fie şi câte'un greiere din ăsta, care chiar face cramming şi uneori îi mai şi iese...sau dacă nu, găseşte o furnică generoasă (una la un milion) şi iese cumva din movila de culoare maro pe care şi-a construit-o.
Cam asta-i, nu?

because horses are special

horses give you warmth and loyalty, they can give you a push, a hug, a lift, an amazing feeling, they give you more heart beats per minute than a thunderstorm, they bring wind to your hair, strength in your arms and brave, hopeful thoughts in your mind..and this is why we love them:)










photos:

www.google.com

http://www.etsy.com/shop/lechevalthehorse

cu spor ii bat, ca pe ei nu-i doare, pe campi adica

proasta idee asta cu visatu' la cai verzi pe pereti...
si cu nunta regala...ce frumos ii statea asa fericita lu' Kate cu un zambet cat juma' de fata si rochia ei alba si printul ei pe cal alb...si vaaai, ce frumos e sa fii printesa...
but it's all bullshit, asta nu se intampla asa random, oamenii normali sunt prea varza ca sa mai si viseze, nop, not even going that way
ma simt ca un perpetuum mobile cu baterii proaste
ce pacat ca n-am facut baschet sa fiu si eu mai inalta
how?
de ce n-am crema hidratanta?
de ce nu in Brazilia la soare?
urasc intrebarile, pe toate, asa urate si mari si enervante, scrise asa apasat

si ziua clasei muncitoare trece furisandu-se neobservata si cocosata ca la Notre Dame, ca e in weekend si nu merita atentie
si mi-am luat o carte de la elefant cu multumiri unui anume loc ce elibereaza prin unde muzici prietenoase urechilor noastre
tare-as vrea sa existe si o lume paralela ideala uneori, cam cum ai deschide frigiderul sa iei inghetata...

yeeey

ma uitam la america's next top model sezonu 7 [din cele 16!!!] si imi place mult reality showu' asta. si's 2 surori gemene, iar una dintre ele si-a dat seama ca s-ar putea sa fie pe invers. drama drama shit etc. dar cel mai sweet mi s-a parut cat de mult sprijin primea de la sora ei si mama ei.
like seriously, how much do I miss that? sprijin neconditionat si toate alea care iti netezesc drumul si'ti fac existenta mai usoara... mi-as fi dorit atat de mult sa am o sora pe bune, pe care s-o simt aproape de mine..inca de cand eram mica imi lipsea atunci cand ma jucam cu papusile..pe bune, o sora e mult mai aproape de tine decat ar fi parintii sau prietenii. she's there, n-ai cum sa te certi cu ea si sa dispara, sa nu mai vorbeasca cu tine sau sa se prefaca ca nu existi si sa te ignore. cel putin nu pt mult timp. it's freakin' family, you can't resign from it.

anybody wanna be there for me unconditionally?

saudade

sun green trees ocean birds water smell sunrise colors wind soft walks warmth music people